Contabilitatea imobilizărilor

Curs 1

Capitolul 8: Contabilitatea imobilizarilor

8.1. Definitii si structuri privind imobilizarile

8.2. Recunoasterea si evaluarea activelor imobilizate

8.3. Contabilitatea imobilizarilor necorporale

8.4. Contabilitatea imobilizarilor corporale

8.5. Contabilitatea imobilizarilor financiare

8.1. Definitii si structuri privind imobilizarile

Standardul international I.A.S.1 denumit Prezentarea situatiilor financiare defineste activele imobilizate ca fiind toate acele active care nu sunt clasificate in categoria activelor curente.

Reglementarile contabile din Romania definesc activele imobilizate ca fiind acele active ale unei entitati destinate utilizarii pe o perioada indelungata in activitatea acesteia. Astfel, activele imobilizate reprezinta bunurile si valorile destinate sa serveasca pe o perioada indelungata in activitatea entitatii si care nu se consuma dupa prima lor utilizare si, ca atare, nu sunt destinate comercializarii.

In raport de comportamentul lor economic si de structurile lor materiale, activele imobilizate se grupeaza in:

1. imobilizari corporale

2. imobilizari necorporale

3. imobilizari financiare

Imobilizarile corporale sunt definite de I.A.S.16 ca elemente tangibile

care sunt detinute de o unitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestare de servicii pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative si pot fi utilizate pe parcursul mai multor perioade de gestiune.

Aceste imobilizari mai sunt cunoste sub denumirea de active corporale, active tangibile sau imobilizari fizice. Aceste denumiri tind sa fie inlocuite prin cea acceptata de S.I., cea de imobilizari corporale.

Imobilizarile necorporale sunt definite de I.A.S.38 (active necorporale) ca active identificabile, nemonetare, fara support material si detinute pentru a fi utilizate in procesul de productie sau prestare de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru nevoi administrative.

Imobilizarile financiare, denumite si investitii financiare sau de portofoliu, sunt active detinute de o societate in vederea cresterii valorii averii sale prin incasarea unor sume din repartizari (dobanzi, redevente, dividende) prin cresterea valorii capitalizate sau prin obtinerea unor beneficii rezultate in urma vanzarii acestor investitii.

8.2. Recunoasterea si evaluarea activelor imobilizate

Recunoasterea este procesul incorporarii in bilant sau in contul de profit si pierdere a unui element care indeplineste criteriile de recunoastere din Cadrul general. Aceste sunt:

a) este probabil ca orice beneficiu viitor, asociat sa intre sau sa iasa in sau din intreprindere

b) elemental are un cost sau o valoare ce poate fi evaluat(a) in mod credibil

Evaluarea activelor imobilizate se circumscribe principiilor generale ale evaluarii. Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care elementele din situatiile financiare vor fi recunoscute in bilamt si contul de profit si pierdere. Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare.

Pentru evaluarea activelor din situatiile financiare sunt utilizate diverse baze de evaluare dintre cate care cele acceptate de Cadrul general al I.A.S.B si reglementarile din Romania sunt:

a)costul istoric: activele sunt inregistrate la suma platita in numerar sau in echivalente ale numerarului sau la valoarea justa in momentul cumpararii lor

b)costul curent: activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau echivalente ale numerarului ce ar trebui platite de acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat in prezent

c)valoarea realizabila (de decontare): activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau echivalente ale numerarului care ar putea fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor

d)valoarea actualizata: activele sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor intrari nete de numerar ce urmeaza a fi generate in derularea normala a activitatii intreprinderii

Baza de evaluare cel mai frecvent folosita in elaborarea situatiilor financiare este costul istoric. De obicei, aceasta baza de evaluare este combinata cu una din celelalte trei mentionate anterior.

In raport de momentele in care se realizeaza evaluarea elementelor din situatiile financiare, reglementarile din Romania delimiteaza urmatoarele forme ale evaluarii:

1. evaluarea la intrare

2. evaluarea la iesire

3. evaluarea cu ocazia inventarierii

4. evaluarea la bilant (la inchiderea exercitiului)