Contabilitatea în comerț

Întreprinderile comerciale au drept scop activitatea de intermediere intre producător şi consumatorul final. Comerţul consta în cumpărarea de mărfuri şi revânzarea lor la un preţ mai mare în scopul obţinerii profitului. Circulaţia mărfurilor în unităţi comerciale parcurge 3 etape:

A aprovizionarea

B stocarea

C vânzarea / desfacerea

A La aprovizionarea mărfurilor contabilitatea urmăreşte principalele 2 momente:

1. Momentul intrării mărfurilor - aici contabilitatea va verifica daca coincide momentul intrării mărfurilor în întreprindere cu momentul recepţionării lor şi facturării, astfel pot exista mai multe situaţii:

- Situaţie ideala : când toate aceste 3-i momente coincid;

- Când mărfurile intrate sunt nefacturate;

- Mărfurile intrate sunt însoţite de factura, insa momentul recepţiei lor nu coincide cu momentul intrărilor în întreprindere.

2 Momentul achitării mărfurilor : - achitare în avans

- imediata

- ulterioara

B Stocarea - formarea unor anumite stocuri de mărfuri la depozitele unităţilor comerciale pentru a asigura desfăşurarea normala a activităţii acestei unităţi. Un stoc insuficient poate provoca întreruperea activităţii pe o anumita perioada. Insa daca stocul e prea mare, el tot influenţează negativ activitatea unităţii comerciale (cheltuieli suplimentare de păstrare, imobilizări de mijloace băneşti). Stocul de mărfuri poate fi la începutul perioadei sau lunii, la sfârşitul perioadei sau lunii şi la o anumita data.

Structura stocurilor de mărfuri poate fi prezentata astfel:

--- în circulaţie

Stocul de --- la depozit

mărfuri --- în transportare

--- în gestiune

--- în gaj

C Vânzarea - aici contabilitatea va urmări următoarele momente:

1 Momentul vânzării - se va urmări daca coincide momentul vânzării mărfurilor cu momentul livrării lor efective. Pot apărea situaţia - Când mărfurile se considera vândute, dar expedierea lor nu s-a efectuat până la moment;

2 Momentul achitării - în avans,

- imediata

- ulterioara

Organizarea vânzării în unităţi comerciale depinde în mare măsura de tipul unităţilor comerciale. Astfel exista câteva tipuri de unităţi comerciale:

- Unităţi comerciale specializate (Cu ridicata, cu amănuntul, de alimentaţie publică, etc);

- Unităţi comerciale cu activitate mixta (combina comerţul cu amănuntul şi cel cu ridicata, s.a.);

- Unităţi comerciale cu activitate combinata / complexa (Întreprinderi de producţie care au magazinele sale proprii).

2.

Evaluarea - expresia monetara / bănească a valorii mărfurilor

Principiile evaluării:

1 Principiul alegerii obiectului evaluării

2 Principiul alegerii formei sau metodei de evaluare

3 Principiul prudentei

4 Permanentei metodelor

5 Continuităţii activităţii etc.

Formele evaluării:

1 Evaluarea iniţiala a stocurilor de mărfuri (la intrarea în patrimoniu) - se efectuează la valoarea de intrare care depinde de sursa de intrare a mărfurilor în unitatea comerciala.

Astfel pentru mărfurile intrate de la furnizor valoarea de intrare va cuprinde : valoarea de cumpărare a mărfurilor şi alte cheltuieli legate cu aducerea mărfurilor la destinaţie şi în starea de utilitate (cheltuieli de transport, încărcare / descărcare, de asigurare a mărfii pe timpul transportării, taxe nerecuperabile,etc ). TVA nu se include în valoarea de intrare, iar disconturile primite şi returnările de mărfuri se scad din valoarea de intrare.

Pentru mărfurile din producţie proprie valoarea de intrare va fi egala cu costul efectiv al mărfurilor produse.

Pentru intrarea mărfurilor din alte surse : SNC 2 - SINESTATATOR (donaţii, ca cota în capital statutar, schimb)

2 Evaluarea curenta a stocurilor de mărfuri (la ieşirea mărfurilor din patrimoniu)- Principalile metode de evaluare curenta sunt:

- Metoda de identificare

- Costul mediu ponderat

- FIFO

- LIFO

- Metoda vânzărilor cu amănuntul SNC 2 - SINESTATATOR (Care şi cum functioneaza)

3 Evaluarea de bilanţ (in rapoarte financiare) - stocurile de mărfuri se reflecta în bilanţ la valoarea mai mica dintre cost (valoarea de intrare) şi valoarea realizabila neta.

Valoarea realizabila neta - preţul posibil de vânzare a mărfurilor diminuat cu cheltuielile probabile de vânzare.

Structuri de preţuri

Preţul - expresie băneasca a mărfurilor. în unităţile de comerţ mărfurile sunt evaluate la diferite preţuri astfel principalile categorii de preţuri sunt următoarele:

- Preţ de livrare al producătorului - preţ la care circula mărfurile de la producătorii industriali la unităţile comerciale în cea mai mare parte la cele cu ridicata.

- Preţ cu ridicata - preţ practicat de unităţile comerciale cu ridicata sau e preţul la care se livrează mărfurile unităţilor comerciale cu amănuntul.

- Preţ cu amănuntul - preţ la care se vind mărfurile consumatorilor finali (populaţiei).

In literatura de specialitate mai sunt întâlnite următoarele categorii de preţ:

- preţuri fixate de stat;

- preţuri formate de întreprindere;

- preţuri republicane;

- preţuri zonale;

- preţuri locale.