Contabilitatea instituțiilor publice

Principalele cerinte ale reformei

Accentuarea procesului de descentralizare financiara si decizionala a institutiilor;

Cresterea complexitatii activitatii IP si a ponderii activitatilor cu caracter economic;

Armonizarea planului de conturi si a situatiilor financiare ale IP cu cele ale societatilor comerciale;

Armonizarea sistemului contabil al IP cu reglementarile internationale;

Modificarea clasificatiei bugetare in vederea evaluarii performantelor in utilizarea banilor publici (bugete pe programe);

Intoducerea obligativitatii conducerii contabilitatii de gestiune pentru urmarirea costurilor aferente programelor prevazute in buget.

Evolutia reformei contabilitatii publice

A. Cadrul international

Standardele Internationale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS) emise de IFAC

Asigura nevoia unui limbaj comun pe care intreaga comunitate financiara internationala o doreste;

Usureaza activitatea celor ce pregatesc, auditeaza sau utilizeaza situatii financiare;

Este puntea de legatura intre entitatile publice si cele private;

Contribuie la asigurarea unei baze comune pentru contabilitate si raportare in toate tarile, rezultand o mai buna si mai eficienta analiza financiara;

Contribuie la reducerea costurilor deoarece contabilii, auditorii, analistii financiari, investitorii, si organismele de reglementare nu vor ma fi obligati sa converteasca sau sa reconcilieze situatiile fiannciare dintr-un set de standarde in alt set de standarde.

Aria de aplicabilitate ale IPSAS

Standarde pentru contabilitatea de angajamente

Standarde pentru contabilitatea de casa.

stabilesc cerinte de recunoaştere, evaluare, descriere şi informaţiile de furnizat privind tranzactiile şi evenimentele in situatiile financiare de uz general.

sunt proiectate sa se aplice situatiilor financiare de uz general ale tuturor entitatilor din sectorul public.

Caracteristici IPSAS

Converg cu IFRS-urile emise de IASB, prin adaptarea lor contextului sectorului public, atunci cand este cazul;

Trateaza problemele de raportare financiara ale sectorului public care fie nu sunt tratate comprehensiv de catre IFRS-urile existente, fie pentru ele nu au fost elaborate IFRS-uri de catre IASB;

Deoarece multe IPSAS-uri pentru contabilitatea de angajamente au la baza IFRS-uri, "Cadrul general IASB pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare" reprezinta o referinta relevanta pentru utilizatorii IPSAS-urilor;

IPSASB a emis si un IPSAS comprehensiv pentru contabilitatea de casa.

În 1996, IFAC – prin Comitetul pentru sectorul public PSC a lansat un proiect de dezvoltare a unui set de standarde contabile pentru entităţile din sfera sectorului public, cunoscute sub denumirea de IPSAS.

Dupa 31 Iulie 1998, PSC a publicat 20 de Standarde IPSAS de inspiraţie IAS, având la bază modelul de contabilitate pe bază de angajamente şi care privesc următoarele domenii:

IPSAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare, care cuprinde consideraţiile generale cu privire la prezentarea situaţiilor financiare, îndrumări cu privire la structura acestor situaţii financiare, respectiv cerinţe minimale privind conţinutul în condiţiile utilizării contabilităţii de angajamente

IPSAS 2 Tabloul fluxurilor de numerar, care solicită prezentarea informaţiilor cu privire la modificarea numerarului şi a echivalentului de numerar în cursul exerciţiului financiar, modificări grupate pe cele trei tipuri de activităţi: de exploatare, de investiţii sau financiare

IPSAS 3 Surplusul sau deficitul net al perioadei, erori şi modificări fundamentale în politicile contabile, specifică tratamentul contabil al schimbărilor estimărilor contabile, politicilor contabile şi a corectării erorilor fundamentale

IPSAS 4 Efectele modificărilor ratelor de schimb valutare, prezintă tratamentul contabil al tranzacţiilor în monedă străină şi al operaţiilor cu străinătatea. Standardul descrie cerinţele ce trebuie avute în vedere la stabilirea cursului valutar ce va fi utilizat pentru recunoaşterea anumitor tranzacţii în valută şi cum vor fi recunoscute în situaţiile financiare efectele financiare ale modificării ratelor de schimb valutare

IPSAS 5 Costul îndatorării, prescrie tratamentul contabil al costului îndatorării care prevede cuprinderea pe cheltuieli curente a costului îndatorării, sau tratamentul alternativ care prevede capitalizarea costului îndatorării care este direct atribuibil achiziţiei, construcţiei sau realizării unui bun ce îndeplineşte condiţiile recunoaşterii sale ca activ imobilizat.

IPSAS 6 Situaţiile financiare consolidate şi contabilitatea entităţilor controlate, solicită tuturor entităţilor ce deţin un control asupra altor entităţi să pregătească situaţii financiare consolidate care să consolideze toate entităţile controlate prin aplicarea metodei integrării globale. Standardul prezintă de asemenea o prezentare detaliată a conceptului de control şi modalitatea sa de aplicare în cazul sectorului public şi oferă îndrumări cu privire la determinarea existenţei controlului în vederea aplicării standardului .

IPSAS 7 Contabilitatea investiţiilor în entităţi asociate, solicită ca toate investiţiile în entităţi asociate să fie cuprinse în situaţiile financiare consolidate utilizând metoda punerii în echivalenţă, cu excepţia cazului în care investiţia este achiziţionată şi deţinută numai în vederea vânzării sale în viitorul apropiat, în acest din urmă caz se utilizează metoda costului.

IPSAS 8 Raportarea financiară a participaţiilor în societăţile mixte, solicită consolidarea proporţională ca tratament de bază contabil a părţii deţinute de entităţi din sectorul public în societăţi mixte. Ca tratament alternativ contabil al părţilor deţinute poate fi aplicată metoda punerii în echivalenţă.

IPSAS 9 Veniturile din tranzacţii comerciale, stabileşte tratamentul contabil al veniturilor din tranzacţii comerciale. Veniturile din tranzacţii necomerciale, cum ar fi impozitele colectate nu fac obiectul acestui standard, ele vor fi tratate într un standard separat.

IPSAS 10 Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste, descrie caracteristicile unei astfel de economii şi oferă îndrumări cu privire la retratarea situaţiilor financiare a entităţilor pentru a asigura furnizarea unei informaţii utile.

IPSAS 11 Contractele de construcţii, aplicabil atât contractelor comerciale cât şi celor publice asigură îndrumări cu privire la alocarea costului contractului şi acolo unde este posibil a venitul contractului la perioada de raportare în care s a realizat lucrarea de construcţii.

IPSAS 12 Stocuri, prescrie tratamentul contabil aplicabil stocurilor deţinute de entităţile din sectorul public şi face diferenţierea între stocurile deţinute în vederea vânzării lor în cadrul unor tranzacţii comerciale şi anumite stocuri deţinute în vederea consumului sau distribuirii. Standardul nu tratează serviciile prestate deoarece având în vedere specificul serviciilor prestate de către entităţile ce aparţin sectorului public ele vor face obiectul unui standard viitor.

IPSAS 13 Leasing, este bazat pe reglementările IAS 17 şi stabileşte cerinţele de raportare financiară cu privire la operaţiile de leasing financiar şi operaţional efectuate de entităţi publice ca locatar sau locator. S-a decis că întrucât IPSAS 13 şi proiectul IPSAS privind proprietăţile, plantaţiile şi echipamentele sunt strâns legate, este preferabil ca cele două standarde să fie puse în aplicare de la aceeaşi dată.

IPSAS 14 Evenimente ulterioare datei închiderii exerciţiului, (IAS 10), conţine anumite amendamente cu privire la necesitatea prezentării mediului în care activează sectorul public. Standardul stabileşte criteriile ce stau la baza luării deciziei cu privire la necesitatea ajustării situaţiilor financiare în cazul apariţiei unui eveniment ulterior datei de raportare.

IPSAS 15 Instrumente financiare: conţinut şi prezentare, se bazează pe IAS 32 cu acelaşi nume, şi cuprinde cerinţele de conţinut privind reflectarea instrumentelor financiare în situaţiile financiare şi clasifică instrumentele financiare ca active financiare, datorii sau capitaluri proprii.

IPSAS 16 Investiţii imobiliare, bazat pe IAS 40 cu acelaşi nume, asigură îndrumare în vederea identificării investiţiilor imobiliare din cadrul sectorului public. Standardul solicită recunoaşterea iniţială a investiţiilor imobiliare la cost şi explică faptul că dacă o imobilizare este achiziţionată costul său trebuie să reflecte valoarea sa justă de la data primei recunoaşteri în situaţiile financiare, iar ulterior investiţia imobiliară trebuie să fie evaluată la valoare justă sau cost.