Contabilitatea Instituțiilor Publice

Instituţiile publice sunt încadrate în sectorul instituţional „Administraţie publică”. Sectoarele instituţionale sunt grupări de unităţi instituţionale în funcţie de anumite trăsături comune ale acestora.

Sectorul „Administraţie publica” grupează toate unităţile ce au ca funcţie principală realizarea de servicii necomerciale destinate celorlalte sectoare instituţionale, în vederea redistribuirii veniturilor în economie. Resursele principale ale acestui sector sunt constituite din impozitele şi taxele obligatorii preluate de la celelalte sectoare instituţionale. Acest sector este compus din:

- administraţia publică centrală

- administraţia publică locală

- administraţia asigurărilor sociale

Instituţiile publice pot fi definite ca „entităţi patrimoniale ce desfăşoară activităţi, de regulă, sociale, în folosul comunităţii, activităţi care nu produc venituri sau produc venituri evaluate la preţul factorilor*. Veniturile încasate de instituţiile publice nu sunt suficiente acoperirii cheltuielilor proprii, fiind necesară alocarea de la buget de surse pentru acoperirea acestor cheltuieli” (definiţie).

*Preţul factorilor cuprinde cheltuielile efectuate de instituţie pentru obţinerea serviciului în folosul comunităţii – cheltuieli cu forţa de muncă, cu consumul de materiale şi de alte servicii necesare desfăşurării activităţii. (preţul factorilor – ck)

Legea 500/2002 stipulează că denumirea de „instituţie publică” se referă de fapt la denumirea generică dată Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice, ale autorităţii publice, instituţiilor publice autonome, precum şi instituţiilor din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare al acestora.

În România, din categoria instituţiilor publice fac parte:

- Parlamentul

- Preşedinţia României

- Guvernul

- Ministerele

- Celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale

- Alte autorităţi publice

- Autoritatea judecătorească

- Instituţiile de stat de subordonare centrală sau locală

Parlamentul este organul de decizie în domeniul finanţelor publice. Acesta aprobă legile bugetare anuale şi legile de rectificare, elaborate de guvern. În cazul în care legile bugetare anule depuse în termen legal nu sunt aprobate de parlament până la 15 decembrie a anului anterior, Guvernul poate cere Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă. În cadrul dezbaterilor anuale privind Legea bugetară anuală, nu pot fi aprobate majorări de cheltuieli care produc creşterea deficitului bugetar. De asemenea, Parlamentul adoptă legile contului general anual de execuţie.

Guvernul este organul suprem al administraţiei de stat care asigură realizarea politicii fiscal-bugetare. Pentru acesta va ţine seama de proiecţiile economice şi priorităţile politice cuprinse în Programul de guvernare aprobat de Parlament. Guvernul are următoarele prerogative:

- asigură elaborarea raportului privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar respectiv şi proiecţia acesteia pentru următorii trei ani;

- elaborează proiectele legilor bugetare anuale pe care le transmite spre aprobare Parlamentului;

- exercită conducerea activităţii executive a finanţelor publice; în acest scop examinează periodic execuţia bugetară şi stabileşte măsuri pentru menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului bugetar;

- supune spre adoptare Parlamentului proiectele legilor de rectificare şi a contului general anual de execuţie;

- are calitatea de a utiliza fondul de rezervă bugetară şi fondul de intervenţii, pe baza hotărârilor guvernamentale;

Ministerul Finanţelor Publice este organismul guvernamental care are cele mai importante atribuţii în domeniul finanţelor publice:

- pregăteşte proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare şi ale legilor privind aprobarea contului general de execuţie;

- dispune măsuri pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;

- emite normele metodologice pentru aprobarea bugetelor şi forma de prezentare a acestora;

- emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi procedurile privind încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciţiului bugetar anual, contabilizarea şi raportarea;

- solicită rapoarte şi informaţii instituţiilor care gestionează fonduri publice;

- aprobă clasificaţiile bugetare, precum şi modificarea acestora;

- analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetului;

- furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu ajutorul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor bugetare anuale;

- asigură monitorizarea execuţiei bugetare şi propune guvernului măsuri pentru reglementarea eventualelor abateri;

- avizează, în faza de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele şi alte înţelegeri încheiate cu partenerii externi şi proiectele de acte normative care conţin implicaţii financiare;

- stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite;

- blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite;

- dispune măsuri pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinanţării în bani rezultate din contribuţia financiară externă acordată Guvernului României;

- colaborează cu B.N.R. la elaborarea balanţei de plăţi externe, a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor în domeniul monetar şi valutar;

- prezintă semestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale parlamentului, împreună cu B.N.R., informări despre modul de realizare a balanţei de plăţi externe şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe şi propune soluţii de acoperire a deficitului;