Contabilitatea Institutiilor Publice

Imagine preview
(8/10 din 10 voturi)

Acest curs prezinta Contabilitatea Institutiilor Publice.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 136 de pagini .

Profesor: Elena Hlaciuc, Florin Boghian

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

CAPITOLUL 1 4
SISTEMUL BUGETAR - MIJLOC DE CONSTITUIRE SI UTILIZARE A FONDURILOR PUBLICE ÎN ROMÂNIA 4
1.1. Consideratii notionale privind bugetul 4
1.2. Principiile bugetare 5
1.3. Organizarea sistemului bugetar în România 8
1.3.1. Sfera de activitate si institutiile publice implicate 8
1.3.2. Organizarea sistemului bugetar în România 10
1.3.3. Clasificatia bugetara - cadrul unic deElena Hlaciuc prezentare a veniturilor si cheltuielilor publice 14
1.3.4. Ordonatorii de credite - rol si responsabilitati 22
1.4. Procedura bugetara 23
CAPITOLUL 2 27
CONTABILITATEA CAPITALURILOR INSTITUTIILOR PUBLICE 27
2.1. CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII 27
2.1.1. Fondurile institutiei publice 27
2.1.2. Rezervele din reevaluare 29
2.1.3. Contabilitatea rezultatelor institutiei publice 30
2.1.4. Fonduri cu destinatie speciala 32
2.2. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli 33
2.3. Contabilitatea împrumuturilor si datoriilor asimilate 34
2.3.1. Împrumuturile din emisiunea de obligatiuni 37
2.3.2. Împrumuturi interne si externe contractate sau garantate de stat 38
2.3.3. Împrumuturi contractate sau garantate de autoritatile administratiei publice locale 38
CAPITOLUL 3 40
CONTABILITATEA ACTIVELOR FIXE DETINUTE DE INSTITUTIILE PUBLICE 40
3.1. Contabilitatea activelor active fixe necorporale 40
3.1.1. Completari conform cerintelor IPSAS - urilor 42
3.2. Contabilitatea activelor active fixe corporale 42
3.2.1. Terenurile si amenajarile la terenuri 43
3.3. Contabilitatea activelor active fixe financiare 55
3.4. Contabilizarea avansurilor acordate pentru activele fixe în institutiile publice 56
CAPITOLUL 4 57
CONTABILITATEA STOCURILOR 57
4.1. Contabilitatea stocurilor destinate utilizarii în procesul de productie 58
4.1.1. Evaluarea stocurilor ce participa la procesul de productie la intrarea în gestiune 59
4.2. Stocuri rezultate în urma unui proces de productie 60
4.3. Stocurile destinate vânzarii 61
4.3.1. Marfurile 61
4.3.2. Ambalajele 62
4.3.3. Reducerile comerciale si financiare 62
4.4. Stocuri de materiale aflate la terti spre prelucrare 62
4.5. Materiale utilizate de institutii pentru cercetare sau pentru reprezentare 63
4.6. Ajustari pentru deprecierea stocurilor 63
CAPITOLUL 5 64
CONTABILITATEA RELATIILOR CU TERTII 64
5.1. Notiuni teoretice despre relatiile cu tertii; clasificare 64
5.2. Evaluarea creantelor si datoriilor 65
5.3. Organizarea contabilitatii relatiilor cu tertii 66
5.3.1. Contabilitatea relatiilor cu furnizorii si clientii 66
5.3.2. Contabilitatea decontarilor cu personalul 74
5.3.3. Contabilitatea contributiilor la asigurari sociale, protectia sociala si asimilate 77
5.3.4. Creante si datorii fiscale 83
5.3.5. Decontari-fonduri de la Comunitatea Europeana (PHARE, ISPA, SAPARD) 87
5.3.6. Contabilitatea decontarilor 88
CAPITOLUL 6 89
CONTABILITATEA TREZORERIEI INSTITUTIILOR PUBLICE 89
6.1. Prezentarea generala si structura trezoreriei 89
6.2. Contabilitatea încasarilor si platilor efectuate prin conturi la trezoreria statului si banci 90
6.2.1. Contabilitatea încasarilor si platilor prin conturile la banci 90
6.3. Contabilitatea mijloacelor banesti în numerar 91
6.4. Contabilitatea altor valori de trezorerie 92
6.5. Contabilitatea acreditivelor si avansurilor de trezorerie 92
6.6. Contabilitatea operatiunilor de încasari si plati din venituri proprii 92
6.7. Contabilitatea ajustarilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie 93
CAPITOLUL 7 94
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR INSTITUTIILOR PUBLICE 94
7.1. Contabilitatea cheltuielilor institutiilor publice 94
7.1.1. Delimitari privind cheltuielile institutiilor publice 94
7.1.2. Clasificarea cheltuielilor institutiilor publice 96
7.1.3. Fazele efectuarii cheltuielilor 99
7.1.4. Continutul economic al conturilor de cheltuieli 100
CAPITOLUL 8 101
RAPORTARILE CONTABILE ÎN INSTITUTIILE PUBLICE 101
8.1. Inventarierea generala a patrimoniului 101
8.2. Întocmirea balantei de verificare sintetice 106
8.3. Întocmirea situatiilor financiare 106
8.3.1. Bilantul contabil 107
8.3.2. Contul de rezultat patrimonial 108
8.3.3. Situatia fluxurilor de trezorerie 109
8.3.4. Situatia modificarilor în structura activelor/capitalurilor 109
8.3.5. Anexele la situatiile financiare 109

Extras din document

BUGETAR - MIJLOC DE CONSTITUIRE SI UTILIZARE A FONDURILOR PUBLICE ÎN ROMÂNIA

1.1. Consideratii notionale privind bugetul

Aliniindu-se reformei generale românesti, finantele publice au parcurs trei stadii de remodelare si armonizare cu noile accente pe care economia nationala le primeste. Acestea sunt marcate de cele trei legi specifice domeniului atragerii si gestionarii banului public:

legea nr. 10/1991 care stabilea noul raport al finantelor publice cu bugetul public national, în sensul precizarii competentelor finantelor publice în legatura cu elaborarea si executia bugetului, stabilirea si încasarea veniturilor statului, utilizarea mijloacelor financiare publice si respectiv controlul modului de folosire a acestora;

legea nr. 72/1996 în care se expliciteaza gestionarea resurselor financiare publice printr-un sistem unitar de bugete cuprinzând bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele institutiilor publice cu caracter autonom;

legea nr. 500/2002, în vigoare în prezent, a introdus conceptul de buget general consolidat care reprezinta ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate pentru a forma un tot unitar. Agregarea si consolidarea au drept scop eliminarea transferurilor efectuate între bugetele componente în vederea identificarii corecte a fluxurilor financiare de formare a veniturilor statului destinate repartizarii în functie de nevoia sociala si în concordanta cu politica financiara a anului la care se refera.

Asadar, resursele financiare publice sunt gestionate prin intermediul bugetului care, în procesul elaborarii si functionarii ulterioare si-a evidentiat trei principale modalitati de abordare si anume:

juridica. Potrivit acesteia, bugetul este un act în care se înscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului, pe o perioada determinata de timp, de regula un an. Conform legii finantelor publice el necesita autorizarea prealabila a puterii legislative, aceasta implicând elaborarea legii bugetului pentru fiecare an de catre Parlament. Având la baza o lege, bugetul are caracter obligatoriu pentru exercitiul bugetar la care se refera. El aste un document oficial în care sunt înscrise nivelurile aprobate ale cheltuielilor, marimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia statului si perioada de timp la care se refera;

economica. Din acest punct de vedere bugetul reflecta relatii economice, exprimate în bani, ce iau nastere în procesul repartitiei produsului intern brut pentru îndeplinirea functiilor si sarcinilor statului, în conformitate cu obiectivele politicii economice, sociale sau de alta natura, promovate pentru o anumita perioada. Concret, aceste relatii se manifesta în procesele de mobilizare a resurselor banesti la dispozitia statului si de repartizare a acestora, elementul hotarâtor pentru nivelul indicatorilor înscrisi în buget fiind volumul produsului intern brut sau, cu alte cuvinte nivelul de dezvoltare economica al tarii respective;

financiara. Bugetul este un plan financiar la nivel macroeconomic care realizeaza previzionarea:

– pe termen scurt, deoarece estimeaza veniturile si cheltuielile publice pe timp de un an;

– pe termen mediu, prin elaborarea bugetelor-program de regula în domeniul investitiilor publice.

Rolul bugetului se manifesta mai ales pe plan financiar si economic. Pe plan financiar, bugetul este cel care asigura atragerea si dirijarea resurselor financiare necesare îndeplinirii functiilor si sarcinilor statului, iar în domeniu economic rolul sau se traduce prin utilizarea pârghiilor economico-financiare, ca instrumente de influentare a conjuncturii economice. Pentru îndeplinirea menirii bugetului general consolidat, în procesele de elaborare, executie si control, el realizeaza conexiunea tuturor celor implicati în economia nationala: întreprinderi publice, private, institutii din sfera nemateriala (învatamânt, sanatate, cultura), populatie si diversi parteneri externi.

Concluzionând, bugetul este un act previzional obligatoriu ce compara veniturile si cheltuielile aferente perioadei la care se refera. El trebuie sa reflecte cât mai real resursele ce pot fi atrase si destinatia acestora, precum si sa permita, în procesul executiei bugetare, compararea veniturilor încasate cu cheltuielile efectuate, în contextul analizarii veniturilor pe surse de provenienta si a cheltuielilor pe destinatii. Pentru îndeplinirea acestor cerinte la elaborarea si executia bugetului, trebuie respectate principiile bugetare, explicitate si în legea nr. 500/2002 si anume: universalitatea, publicitatea, unitatea, anualitatea, specializarea bugetara si unitatea monetara.

1.2. Principiile bugetare

Conform legii finantelor publice, principiile generale bugetare se adapteaza la specificul fiecarui buget. Aplicarea lor difera de la tara la tara si de la o perioada la alta în cadrul aceluiasi stat, în functie de conditiile concrete ale economiei respective cât si de prioritatile si obiectivele politicii acestuia.

Principiul universalitatii presupune înscrierea în buget a sumelor globale ale veniturilor si cheltuielilor publice, chiar în conditiile în care realizarea veniturilor publice presupune efectuarea unor cheltuieli prealabile. Cu alte cuvinte, nu pot fi compensate veniturile bugetare cu cheltuielile aferente acestora. În buget veniturile trebuie sa figureze cu sumele lor brute, iar cheltuielile cu sumele lor totale, astfel încât sa se ofere posibilitatea puterii legislative (Parlamentul) sa cunoasca veniturile totale pe care statul urmeaza sa le încaseze precum si destinatia pe care acestea o vor primi.

Aplicarea stricta a acestui principiu conduce la elaborarea unui buget brut care permite analiza corelatiilor existente între diferitele categorii de venituri si cheltuielile aferente lor.

În practica, cerintele acestui principiu nu sunt întotdeauna respectate astfel ca, în unele cazuri s-a trecut la elaborarea de bugete mixte, unde veniturile si cheltuielile unor institutii figureaza cu sumele lor totale, iar altele numai cu soldurile dintre veniturile posibile si cheltuielile aferente lor. Astfel de venituri si cheltuieli ce se pot înscrie în buget numai cu soldul pot fi urmatoarele:

Fisiere in arhiva (1):

  • Contabilitatea Institutiilor Publice.DOC

Alte informatii

CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE Prof. univ. dr. Elena Hlaciuc ADMINISTRATIE PUBLICA