Contabilitatea instituțiilor publice

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE

Institutiile publice au obligatia de a tine contabilitate proprie conform legii contabilitatii.

Contabilitatea trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica , prelucrarea , publicarea si pastarea informatilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie atat pentru cerintele interne ale acestora cat si pentru utilizatorii externi (guvernul, parlamentul, creditorii, debitorii).

Contabilitatea institutilor publice asigura informatii ordonatorilor de credite (conducerii institutiilor publice) cu privire la executia bugetelor de venituri si cheltuieli (incasarea si respectiv plata veniturilor si cheltuielilor), patrimoniul aflat in administrare (patrimoniul privat si public), costul programelor aprobate prin buget, dat si informatii nrcesare pentru intocmirea contului general anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si a fondurilor speciale .

In categoria institutiilor publice se includ :

- Parlamentul

- Administratia prezidentiala

- Ministerele

- Celelalte organe de specialitate ale administratie publice

- Alte autoritati publice

- Institutiile publice autonome precum si institutiile din subordinea acestora indiferent de modul de finantare a acestora

Institutiile publice pot fi finantate pe baza creditelor bugetare (sume primite din bugetul de stat si/sau bugetele locale pentru acoperirea cheltuielilor generate de defasurarea activitatii), pe seama veniturilor proprii obtinute , precum si pe seama fondurilor speciale.

Contabilitatea publica cuprinde :

- Contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare (reflecta incasarea veniturilor si plata cheltuielilor saferente exercitiului bugetar)

- Contabilitatea generala bazata pe principiul constatarii drepturilor obligatiilor (reflecta evolutia situatie financiare si patrimoniale precum si excedentul sau deficitul patrimonial)

- Contabilitatea trezoreriei statului

- Contabilitatea destinata analizarii costurilor programelor aprobate (contabilitate de gestiune)

PLANUL DE CONTURI

Planul de conturi al contabilitatii institutiilor publice cuprinde :

- Conturi bugetare utilizate pentru reflectarea incasarii veniturilor platii cheltuielilor si determinarea rezultatului executiei bugetare (in planul de conturi acestea se clasifica pe structura clasificatiei bugetare)

- Conturi generale utilizate pentru reflectarea activelor si pasivelor institutiei precum si a cheltuielilor si veniturilor aferente exercitiului bugetar indiferent daca veniturile au fost incasate iar cheltuielile platite, pentru determinarea rezultatului patrimonial)

Planul de conturi general utilizat de institutiile publice cuprinde urmatoarele clase de conturi :

- Clasa I – conturi de capital

- Clasa II – conturi de active fixe

- Clasa III – conturi de stocuri si productie in curs de executie

- Clasa IV – conturi de terti

- Clasa V – conturi la trezoreria statului si banci comerciale

- Clasa VI – conturi de cheltuieli

- Clasa VII – conturi de venituri si finantari

CARACTERISTICILE INSTITUTIILOR PUBLICE

Institutiile publice isi defasoara activitatea de regula innsfera nemateriala (invatamant, securitate nationala, sanatate, ordine publica) avand drept scop satisfacerea unor nevoi generale ale populatiei.

Trimestrial institutiile publice au obligatia intocmirii si depunerii unor dari de seama contabile, iar anual situatii financiare.

Patrimoniul este primit initial de la bugetul de stat sau local , de regula prin transfer de la alte institutii publice.

Banul public trebuie cheltuit cu eficienta maxima.

PRINCIPIILE CONTABILE

- Principiul continuitatii activitatii

- Principiul permanentei metodelor

- Principiul prudentei

- Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere

- Principiul necompensarii

- Principiul contabilitatii pe baza de angajamente (se inregistreaza veniturile si cheltuielile in momentul in care acestea se produc si nu pe masura ce acestea sunt incasate sau platite)

- Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de datorii

- Principiul pragului de semnificatie (in situatiile financiare orice element care prezinta o valoare semnificativa trebuie prezentat distinct , iar cele cu valori nesemnificative sunt prezentate prin insumarea intr-o pozitie globala)

- Principiul prevalentei economicului asupra juridicului (informaticien contabile prezentate in situatiile financiare trebuie sa fie credibile, sa respecte realitatea economica a evenimentelor sau tranzactiilor , nu numai forma lor juridica)