Contabilitatea operațiunilor de comerț exterior

Cap. 1: BAZELE ORGANIZARII CONTABILITATII ÎN COMERTUL EXTERIOR

1.1. Conceptul si formele comertului exterior

Comertul, în general, reprezinta activitatea de intermediere a schimbului de bunuri prin întreprinderi specializate. Acesta asigura circulatia marfurilor între producatorii de bunuri si consumatori, în calitatea lor de consumatori intermediari sau de beneficiari finali. Dictionarul explicativ al limbii române defineste comertul ca un “schimb de produse prin cumpararea si vânzarea lor” Dupa pozitionarea geografica a participantilor la schimbul de marfuri, comertul reuneste doua mari componente: comertul interior si comertul exterior.

Comertul interior consta în “ansamblul activitatilor prin care se stabilesc legaturi permanente între productia bunurilor materiale si consumul acestora” asigurând circulatia marfurilor în cadrul unui perimetru geografic national.

Comertul exterior cuprinde operatiile de vânzare-cumparare a bunurilor între întreprinderile românesti si cele nerezidente (straine) . La forma clasica a schimbului de marfuri se adauga actiunile de cooperare economica si tehnico-stiintifica cu strainatatea, în domeniul lucrarilor de constructii-montaj, asistentei tehnice, operatiilor financiare, asigurarilor, turismului si, în general, a oricaror activitati care genereaza schimburi de bunuri si valori între persoane nerezidente.

Din cele prezentate anterior, rezulta ca activitatile de comert exterior cuprind doua mari componente:

1. -schimburile comerciale cu strainatatea;

2. -activitatea de cooperare economica si tehnico-stiintifica.

Schimburile comerciale cu strainatatea includ operatiile de vânzare-cumparare internationala, generate de diviziunea internationala a muncii, concretizându-se în export si import de bunuri, lucrari si servicii.

Exportul de bunuri si servicii include ansamblul operatiunilor de schimb prin care bunurile excedentare obtinute de unitatile autohtone si serviciile prestate de acestea se vând în strainatate. Prestarea de servicii în alte tari este denumita în literatura de specialitate export invizibil, deoarece tranzactiile comerciale nu au ca obiect bunurile. Exportul se concretizeaza într-o iesire de bunuri si servicii din perimetrul national (flux real), care genereaza intrari de valuta (flux monetar).

Importul de bunuri si servicii include ansamblul operatiunilor de schimb prin care bunurile si serviciile necesare producatorilor si consumatorilor nationali se cumpara de la întreprinderi din alte tari. Achizitia serviciilor oferite de prestatorii din strainatate este denumita în literatura de specialitate import invizibil. Importul conduce la intrari de bunuri si utilitati în economia nationala si la iesiri de disponibilitati.

Cooperarea economica si cooperarea tehnico-stiintifica internationala reprezinta forme relativ mai noi si mai complexe ale relatiilor dintre state. Complexitatea acestor activitati este determinata de îmbinarea elementelor care apartin unor domenii diferite: exploatare de resurse naturale, productie, constructii-montaj, stiinta, asistenta tehnica si tehnologica, finantare, service etc. De regula, activitatea de cooperare presupune existenta unor legaturi ândelungate, mai strânse între parteneri si efectuarea de prestatii reciproce din care fiecare parte sa obtina avantaje economice maxime. Aceasta se realizeaza într-o serie de forme concrete, cu diferite grade de complexitate, în functie de domeniul de activitate si de interesele economice ale partilor.

Comertul exterior a fost impus de procesul specializarii internationale a economiilor nationale, “determinat de o serie de factori, cum sunt: conditiile naturale fizico-geografice, marimea teritoriului si populatiei fiecarei tari; nivelul tehnic si gradul de diversificare al aparatului productiv din fiecare tara; traditiile economice; apropierea geografica a statelor si stabilirea unor raporturi de complementaritate economica dinamica între ele; o serie de factori extraeconomici (dominatia coloniala, relatiile de productie, razboaiele etc.).

Un factor dinamizator al dezvoltarii comertului exterior l-a reprezentat si revolutia tehnico-stiintifica contemporana, care a condus la adâncirea diviziunii internationale a muncii si la o accentuare a interdependentelor economice dintre state, contribuind si la diversificarea formelor de manifestare ale comertului international.

Comertul exterior si formele de manifestare ale acestuia îsi pun amprenta si asupra modului de organizare si conducere a contabilitatii în acest sector important al economiei nationale

1.