Contabilitatea operațiunilor financiar economice

1. Consideratiile conceptuale

Plasamentele de capital reprezinta o forma de utilizare a economiilor in scopul obtinerii de venituri si plus valoare si in cel al protejarii erodarii puterii de cumparare.

Conceptul de plasament realizat de catre un investitor persoana fizica sau juridica in cadrul sistemelor investitionale oferite sub forma activelor financiare existente in economie pe piata monetara sau pe piata de capital.

Plasamentul privat intervine atunci cand o identitate obtine capital direct de la o institutie financiara, institutie de credit, o companie de asigurari, fond de pensii sau fond mutual prin utilizarea instrumentelor de capitaluri proprii sau a instrumentelor de credit.

Plasamentele colective desemneaza acele plasamente care sunt realizate la bursa prin asocierea mai multor investitori (persoane fizice si juridice) si care participa in comun in diverse proportii la constituirea unui fond de investitii.

Criteriile avute in vedere in selectia unui plasament de capital sunt urmatoarele:

-gradul de torelanta fata de risc,

-orizontul de timp pe care intentioneaza sa investeasca,

-situatia financiara si capitolul disponibil pentru investitii,

-cultura si psihologia investitionala,

-timpul dedicat analizei bursiere.

2. Elementele fundamentale si evolutia a deciziei de investitie financiara

Sfera politicii financiare vizeaza o multitudine de decizii cu privire la ritmul si modalitatile de crestere a capitalurilor, modalitatea de finantare, afectarea surplusului monetar si organizarea structurii finaciare.

Regimul juridic al plasamentelor de capital sub aspectul modalitatilor de instrainare al drepturilor si riscurilor pe care le genereaza se atesta prin regementarile specifice pietei de capital, emise de autoritatea de reglementare si supraveghere-CMVM.

3. Abordari privind evaluarea activelor financiare intre standardele internationale de evaluare si practicile nationale.

Evaluarile in scopul raportarii financiare sunt in general solicitate a se baza pe valoarea justa care poate fi echivalenta sau un cu valoarea pe piata (valoarea de utilitate).

Cei 2 termeni apar in IFRS sint compatibile si se utilizeaza atat pentru raportarea financiara a valorii de piata cat si a valorilor nebazate pe piata.

Cadrul de reglementare a activitati desfasurate de societatile de investitii financiare fac precizari privitoare la urmatoarele reguli de evaluare:

1. activele imobiliare sunt evaluate de un evaluator independent si impreuna cu celelalte clase de active care se iau in calcul la determinarea valorii activului net sint prezentate la valori stabilete conform legislatiei.

2. evaluarea valorilor mobiliare si a instrumentelor pietei monetare admise la tranzactionarea pe o piata reglementata se efectueaza de regula prin metoda pretului mediu ponderat calculat pentru ultimele 90 de zile.

3. evaluarea actiunilor neadmise la tranzactionarea pe o piata reglementata se fundamenteaza pe metoda ponderii, ajustate a detinatorilor in capitalurile proprii.

4. actiunile societatilor comerciale aflate in procedura de reorganizare sau lichidare judiciara sunt incluse in calculul activului net ( la valoarea 0, activele=datoriile).

5. in cazul detinatorilor de actiuni la institutiile de credit sau societatile de asigurare-reasigurare valoarea inscrisa in activul societatii de investitii financiare este determinata prin aplicarea ponderii obtinute in capitalul social al emitentului la capitalul propriu (capitalul social + rezervele + alte fonduri) al emitentului.

6. evaluarea instrumentelor financiare purtatoare de dobanzi admise sau nedmise la tranzactionarea pe o piata reglementata se realizeaza fie prin la pretul de referinta al pietei, fie prin metoda bazata pe recunoasterea zilnica a dobanzii.

7. evaluarea instrumentelor financiare derivate trebuie sa ia in considerare, preturile de referinta al pietelor unde se tranzactioneaza.

Recunoasterea initiala a unui instrument financiar se realizeaza potrivit IAS-39 numai atunci cand entitatea devine parte la prevederile contractuale ale instrumentului financiar iar de recunoasterea unui activ financiar doar atunci cand drepturile contractuale asupra fluxurilor de trezorerie expira.

In legatura cu detinerea de active financiare conducerea societatilor de investitii financiare trebuie sa adopte politici contabile adecvate prin care sa prezinte (conform IFRS-7) urmatoarele:

1. importanta detinerii de instrumente financiare pentru pozitia si performanta financiara.

2. natura si amploarea riscurilor care provin din instrumentele financiare la care sint expuse entitatile in decursul perioadei de raportare si la finele acesteia precum si in modul in care acestea gestioneaza respectivele riscuri.

4. Instrumentele specifice analizei bursiere utilizate in evaluarea plasamentelor de capital

Eforturile depuse in directia previzionarii evolutiei viitoare a purtatorilor a dat forma si continut analizei bursiere care prin intermediul instrumentelor sale formeaza raspunsuri la deciziile de plasament ale investitorilor.

Cunoasterea si evaluarea impactului potential pe care raportarile financiare il comporta asupra preturilor de tranzactionare constituie un demers pe care auditorul financiar il pot realiza atunci cand testeaza reactia investitorilor actuali sau potentiali in relatia cu procesul de raportare financiara.

Un asemenea demers ajuta auditorii sa inteleaga importanta pe care investitorii o acorda calitatii procesului de raportare financiara, modului de respectare a principiilor de guvernanta corporativa precum si evolutiilor inregistrate in pozitia si performantele financiare ale societatilor de investitii financiare.