Extras din curs

7.1. Aspecte juridice şi economice ale operaţiunilor de divizare

Restructurarea, retehnologizarea, dorinţa de sporire a gradului de profitabilitate sau existenţa unor deficienţe în cadrul unor firme, la care se adaugă alte considerente economice şi sociale, sunt câţiva dintre factorii care îi determină pe administratorii, patronii sau acţionarii unor societăţi comerciale să recurgă la divizarea acestor entităţi economice.

Societatea divizată (scindată) efectuează aporturi la societăţi noi sau existente pe baza proiectului de divizare.

Divizarea se poate face prin împărţirea întregului patrimoniu al elementelor de activ şi de pasiv ale unei societăţi comerciale care îşi încetează existenţa, între două sau mai multe societăţi comerciale existente sau care iau astfel fiinţă.

Divizarea care are ca efect dizolvarea, fără lichidare, a societăţii comerciale care îşi încetează existenţa şi îşi transmite toate elementele de activ şi pasiv către alte societăţi, în starea în care se găsesc la data divizării, conduce la atribuirea, în schimb, de acţiuni sau părţi sociale către asociaţii/acţionarii societăţilor desfinţate, emise de către societăţile beneficiare ale acestor aporturi.

Divizarea se poate face şi prin împărţirea doar a unei părţi din patrimoniul societăţii comerciale, partea care se desprinde se transmite către una sau mai multe societăţi comerciale existente sau care iau astfel fiinţă. În această situaţie societatea din care s-a desprins o parte din patrimoniu nu îşi încetează existenţa.

În cazul aportului sau desprinderii doar a unei părţi din patrimoniu al unei societăţi comerciale la una sau mai multe societăţi comerciale existente sau care iau fiinţă, acest aport este remunerat cu acţiuni sau părţi sociale ce se atribuie acţionarilor/asociaţilor societăţii care se divizează, de la societăţile comerciale beneficiare de aporturi.

În concluzie, se constată două situaţii:

divizarea societăţilor comerciale care îşi încetează existenţa şi

divizarea societăţilor comerciale care nu îşi încetează existenţa.

Divizarea societăţilor comerciale este reglementată la nivel european prin Directiva a 6-a nr.82/891 din 1982 şi pe plan naţional de Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, cu completările şi modificările ulterioare, lege care preia în mare măsură reglementările europene. Prezentăm în continuare câteva aspecte semnificative referitoare la divizare prevăzute în aceste reglementări, fără a relua elemente prezentate deja.

Divizarea se poate face şi între societăţi cu forme juridice diferite de existenţă (SRL, SA, etc.).

Societăţile în lichidare se pot diviza numai dacă nu a început repartiţia între asociaţi a părţilor ce li s-ar cuveni.

Societăţile care dobândesc bunuri prin efectul divizării, răspund faţă de creditori pentru obligaţiile dobândite de la societatea comercială care şi-a încetat existenţa (prin divizare) proporţional cu valoarea bunurilor dobândite, în afara cazului în care prin actul de divizare s-au stabilit alte proporţii. Dacă nu se poate stabili societatea răspunzătoare pentru o obligaţie, societăţile care au dobândit bunuri prin divizare răspund solidar.

Acţionarii sau asociaţii societăţii scindate devin acţionarii uneia sau mai multor societăţi beneficiare, conform repartiţiei prevăzute în proiectul de divizare, de regulă proporţional cu participarea lor la capitalul societăţii divizate.

Divizarea este inversul fuziunii iar societăţile participante la divizare sunt:

societatea scindată care urmează regulile societăţii absorbite şi

societăţile beneficiare care urmează regulile societăţii absorbante.

Divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiţiile stabilite pentru modificare actului constitutiv. În baza hotărârii adunărilor generale din fiecare societate care participă la divizare, administratorii acestora întocmesc proiectul de divizare.

Pentru fiecare din societăţile care participă la divizare, unul sau mai mulţi experţi independenţi, desemnaţi sau agreaţi de o autoritate judiciară sau administrativă, examinează proiectul de divizare şi întocmesc un raport scris destinat acţionarilor, raport în care îşi vor da avizul de specialitate asupra divizării.

Proiectul de divizare, semnat de reprezentanţii societăţilor participante, se depune la Oficiul Registrului Comerţului unde este înmatriculată societatea care îşi încetează existenţa. Proiectul de divizare, vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul Oficial - integral sau în formă prescurtată.

7.2. Derularea operaţiunilor de divizare

Derularea operaţiunilor de divizare prezintă numeroase asemănări cu procesul operaţiunilor care au loc în cazul fuziunii. Şi în acest caz o operaţiune de o deosebită importanţă este faza pregatitoare divizării, iar în cadrul acestei etape, lucrările de evaluare a societăţilor implicate în divizare ocupă un loc central. Determinarea raportului de schimb al acţiunilor sau părţilor sociale, a primei de divizare sunt la fel de importante şi în conexiune directă cu prima etapă.

Principiile generale de valuare şi de remunerare a aporturilor în cazul diviziunii, sunt identice sau asemănătoare celor prezentate în cazul fuziunii.

Cu ocazia divizării sunt obligatorii următoarele etape:

inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv şi înregistrarea rezultatelor inventarierii şi ale evaluării;

întocmirea situaţiilor financiare înainte de divizare de către societăţile comerciale care urmează să se scindeze;

împărţirea elementelor de activ şi de pasiv ale societăţii comerciale care se divizează şi care se transmit societăţilor beneficiare pe baza protocolului de predare-primire;

stabilirea realităţii crenţelor, obligaţiilor, provizioanelor şi a altor elemente de activ şi de pasiv;

calcularea primei de divizare, ca diferenţă dintre valoarea contabilă a acţiunilor sau părţilor sociale emise şi valoarea nominală a acestora;

reflectarea în contabilitatea societăţii comerciale care s-a divizat a transmiterii elementelor de activ şi de pasiv;

reflectarea în contabilitatea societăţilor comerciale beneficiare a elementelor de activ şi pasiv primite.

7.3. Contabilitatea operaţiunilor de divizare

Pentru reflectarea în contabilitate a operaţiunilor de divizare a societăţilor comerciale, reglementările legale consemnează două metode:

metoda valorii contabile nete a societăţilor comerciale;

metoda rezultatului, respectiv evaluarea globală a societăţilor comerciale.

În exemplele de divizare pe care le vom prezenta în continuare vom utiliza metoda rezultatului pentru evaluarea globală a societăţilor.

Înregistrările contabile, la societatea divizată, sunt identice cu cele efectuate la societatea absorbită şi care au fost prezentate la operaţiunile de fuziune.

Înregistrările contabile la societăţile beneficiare de aporturi sunt asemănătoare cu cele efectuate de societăţile absorbante cu ocazia fuziunii.

Când societăţile beneficiare de aporturi ale societăţii scindate au existat înainte de divizare, ele procedează la elaborarea situaţiilor financiare ca şi societăţile absorbante în