Contabilitatea Trezoreriei - Capitolul 6

1.1.Structuri privind trezoreria întreprinderii

În plan contabil, trezoreria întreprinderii este definita prin prisma stocurilor si fluxurilorde

numerar privind investitiile financiare pe termen scurt, disponibilitatile în conturile la banci/casierie,

creditele bancare pe termen scurt si alte valori de trezorerie.

Investitiile financiare pe termen scurt sau titlurile de plasament sunt titluri de valoare

achizitionate în vederea realizarii unui câstig pe termen scurt sau protejarii lichiditatilor, dupa caz. Spre

deosebire de titlurile de participare a caror posesiune este durabila, perioada de rotatie a titlurilor de

plasament nu depaseste, de regula, un an. Ele se identifica cu actiunile, obligatiunile, bonurile de tezaur

sau trezorerie si alte titluri de valoare dobândite pe termen scurt. Veniturile se realizeaza prin diferenta

dintre pretul de vânzare mai mare si pretul de cumparare si sub forma dividendelor si dobânzilor încasate.

Protejarea sau acoperirea disponibilitatilor banesti se face în raport cu fenomenul inflationist, variatia

puterii de cumparare a monedei (riscul de schimb) si riscul dobânzii.

Din structura titlurilor de plasament fac parte si actiunile proprii rascumparate temporar în

vederea atribuirii salariatilor societatii, regularizarii cursului de bursa sau reducerii capitalului societatii

(de obicei în perioada de prelungita recesiune economica), precum si obligatiunile emise si rascumparate.

Disponibilitatile în conturile la banci si casierie se delimiteaza sub forma valorilor de încasat

(cecurile si efectele comerciale depuse la banci), disponibilitatile în lei si în valuta, cecurile unitatii,

creditele acordate de banci în conturile curente (creditele de acoperire), creditele bancare pe termen scurt

acordate prin conturi separate de împrumut, dobânzile aferente disponibilitatilor si creditelor pe termen

scurt sialte valori de trezorerie (acreditive, avansuri de trezorerie, alte valori).

Disponibilitatile sau depozitele create în conturile de banca pot functiona la vedere sau la

termen. Daca nu actioneaza la vedere este recomandabil sa se utilizeze tehnica contului curent sau a casei

de credit. Prin acest cont se înregistreaza toate operatiile banesti între întreprindere si banca. În situatia în

care încasarile sunt mai mari decât platile, soldul contului reprezinta disponibilitatile banesti, iar daca

încasarile sunt mai mici decât platile, soldul exprima creditele acordate de banca.

Depozitele la termen în banca reprezinta o forma de imobilizare a lichiditatilor pâna la un an,

fara a fi transferabile sau utilizate înainte de termenul final. Procedând astfel, dobânda este mai mare

decât în cazul disponibilitatilor banesti la vedere, care lipseste sau este foarte mica.

Din categoria disponibilitatilor banesti fac parte acreditivele si avansurile de trezorerie. Prin

pozitia avansuri de trezorerie sunt delimitate disponibilitatile banesti repartizate spre a fi girate de catre

administratori sau alte persoane împuternicite de întreprindere în vederea efectuarii unor plati în favoarea

întreprinderii. La aceasta pozitie se includ si avansurile acordate salariatilor pentru efectuarea de

cumparari.

Acreditivul reprezinta mijloacele banesti pastrate la banca într-un cont distinct la dispozitia

furnizorului din care urmeaza a se efectua platile catre acesta pe masura livrarii marfurilor, executarii

lucrarilor sau prestarii de servicii.

Remarca. În IAS 7” Situatia fluxurilor de numerar” este folosita si structura denumita

„numerar si echivalente de numerar”, unde:

(a) numerarul cuprinde disponibilitatile banesti si depozitele la vedere;

(b) echivalentele de numerar sunt investitiile financiare pe termen scurt extrem de lichide, care

sunt usor convertibile în sume cunoscute de numerar si care sunt supuse unui risc nesemnificativ de

schimbare a valorii. Un plasament este, în mod normal, calificat drept echivalent de numerar doar atunci

când are o scadenta mica, în practica se considera de trei luni sau mai putin de la data achizitiei.

Si înca o remarca, daca se face recurs la IAS 32 „Instrumente financiare – prezentare si

descriere” este prezenta si notiunea de instrumente financiare.

Un instrument financiar reprezinta orice contract ce genereaza simultan un activ financiar

pentru o întreprindere si o datorie financiara sau un instrument de capitaluri proprii pentru o alta

întreprindere.

Instrumentele financiare se delimiteaza prin:

(a) activele financiare, delimitate prin urmatoarele elemente calificate:

(a1) numerar;

(a2) un drept contractual de a încasa numerar sau alte active financiare de la alta întreprindere;

(a3) un drept contractual de a schimba instrumente financiare cu alta întreprindere în conditiile

în care sunt potential favorabile;

(a4) un instrument de capitaluri proprii al unei alte întreprinderi.

(b) datorii financiare, ca orice datorie contractuala:

(b1) de a varsa numerar sau alt activ financiar unei alte întreprinderi; sau

(b2) de a schimba instrumente financiare cu alta întreprindere în conditii în care sunt potential

favorabile.

Structura patrimoniala denumita alte valori de trezorerie se individualizeaza sub forma

timbrelor fiscale si postale, tichetelor si biletelor de calatorie, biletelor de tratament si odihna si alte

valori.

Descoperirile de cont sau concursurile bancare sub forma creditelor bancare pe termen scurt

rambursabile la vedere sau considerate ca o componenta a trezoreriei. Ele se delimiteaza sub forma

creditelor de acoperire (soldul conturilor la banca este descoperit) si creditelor bancare pe termen scurt

acordate prin conturi separate de acoperire.