Control Financiar

Capitolul 1. Conceptul de control financiar

Conceptual, controlul financiar este examinat:

- ca parte integranta a managementului la nivel micro si macro;

- ca forma de cunoastere;

- ca sistem metodologic.

Obiectivul capitolului:

1.1. Controlul – functie a managementului;

1.2. Obiectul, functiile si formele controlului financiar;

1.3. Sistemul de documente primare si evidenta–obiect al

controlului si surse de informatii pentru control;

1.4. Sistemul metologic de control;

1.5. Procedee de control financiar;

1.6. Valorificarea constatarilor controlului financiar.

Concepte-cheie: control, obiectul controlului financiar, control

preventiv, control operativ curent, control ulterior, control financiar fiscal al

statului, control financiar al entitatilor economice, surse de informatii pentru

control, sistem metodologic de control, procedee si tehnici (modalitati) de

control financiar, valorificarea constatarilor controlului financiar (masuri si

raspunderi).

Rezumat

Notiunea de control provine din expresia „contra rolus”, care

înseamna verificarea actului original dupa duplicatul care se incredinteaza

in acest scop unei alte persoane. In acest sens, controlul este actiunea de

stabilire a exactitatii operatiunilor materiale, care se efectueaza anticipat

executarii acestora, concomitent sau la un interval scurt de la momentul

desfasurarii operatiunilor.

Controlul reprezinta la nivel micro si macroeconomic o functie

eficienta si necesara a conducerii. Notiunea de „control” este utilizata de

specialistii in stiintele economice inca de la inceputul secolului al XX-lea,

de vreme ce Taylor(1911) sau Fayol(1918) au atribuit conducerii

intreprinderii si functia de control. „Conducerea este un proces de

cunoastere, actiune si perfectionare, un raport social intre factorii de

conducere si cei condusi. Conducere inseamna prevedere, organizare,

comanda, coordonare si control”.(Fayol)

In acceptiunea teoriei lui Fayol controlul imbraca forma de „controlsanctiune”,

adica o forma de control care are drept scop de a verifica

adecvarea unei norme prestabilite la rezultatul unei actiuni.

In conditiile globalizarii economiei si internationalizarii afacerilor,

controlul ca forma de cunoastere a realitatii are in vedere in principiu trei

pozitii de interese economico-financiare:

- interesele agentilor economici, prin certificarea situatiei

patrimoniale si financiare a agentului economic prin care se asigura relatii

comerciale bazate pe incredere si certitudine;

- interesele viitorilor investitori cu privire la bunuri patrimoniale si

operatiuni de capital;

- interesele statului cu privire la impozite si taxe.

Controlul este:

– o analiza permanenta sau perioada a unei activitati, a unei situatii,

pentru a urmari mersul si a lua masuri de îmbunatatire;

– o supraveghere continua, morala sau materiala, stapânirea unei

activitati, a unei situatii;

– o revedere, o inspectie atenta a corectitudinii unui act, o actiune de

supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minutioasa sau puterea de a

conduce, un instrument de reglementare a unui mecanism, a unui proces;

– o functie a managementului, un mijloc de cunoastere a realitatii si

de corectare a erorilor;

– procesul prin care realizarea cantitativa si calitativa a sarcinilor sau

lucrarilor si a performantelor se compara cu obiectivele programate si se

indica masurile de corectie.

Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un

scop, ci un mijloc de perfectionare a activiatii executive, inclusiv a

managementului. Pe aceasta linie, controlul are ca directii esentiale:

– organizarea mai buna a muncii;

– întarirea ordinii si disciplinei în organizarea si desfasurarea

activitatii economice;

– gospodarirea mai eficienta a mijloacelor de munca, materiale si

financiare;

– descoperirea operatiilor nereale, neeconomicoase si nelegale;

– preîntâmpinarea aparitiei deficientelor, neregulilor si pagubelor;

– evaluarea eficientei rezultatelor obtinute;

– remedierea abaterilor constatate si perfectionarea activitatii

viitoare, etc.

Controlul financiar, ca parte integranta a managementului si ca

forma de cunoastere, constituie expresia unei necesitati obiective, ceea ce îi

confera o sfera mai larga si cu semnificatii multiple, care depasesc interesul

strict al entitatii economice. Astfel, care se efectueaze în cadrul agentului

economic, are o tripla semnificatie, fiind, în acelasi timp, un control pentru

sine (control intern), un control pentru altii (control exterior) si un control

pentru stat (control public). (pag.13-16).

Obiectul controlului financiar consta în examinarea modului în

care se realizeaza sau s-a realizat programul fixat anticipat si a modului în

care se respecta principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile,

lipsurile, deficientele pentru a le remedia si evita în viitor. (pag. 16-17).

Controlul financiar asigura realizarea unor functii specifice, cum

sunt: de prevenire si perfectionare; de constatare si corectare; de cunoastere

si evaluare; educativa si stimulativa, de diagnosticare a erorilor financiare;

de revizuire a obiectivelor sau previziunilor viitoare; de a interveni în limita

competentelor pentru redresarea sau solutionarea problemelor entitatilor

economice; de reglare a activitatii; de învatare si autoînvatare a

realitatilor.(pag. 17-19)