Control Financiar

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Control Financiar.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 81 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

CAPITOLUL I CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR 3
1.1 CONTEXTUL GENERAL AL CONTROLULUI FINANCIAR ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ 3
1.2 CONTROLUL – FUNCŢIE A MANAGEMENTULUI ŞI GESTIUNII FINANCIARE 5
1.3 OBIECTUL, ROLUL, ŞI FUNCŢIILE CONTROLULUI FINANCIAR 6
1.4 FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR 7
1.5 SISTEMUL DE DOCUMENTE PRIMARE ŞI EVIDENŢĂ TEHNICO – OPERATIVĂ ŞI CONTABILĂ, SURSĂ ŞI OBIECT DE INFORMARE PENTRU CONTROL 8
CAPITOLUL II METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR 12
2.1 SISTEMUL METODOLOGIC DE CONTROL FINANCIAR 12
2.2 PROCEDEE DE CONTROL FINANCIAR 13
2.2.1. STUDIUL GENERAL PREALABIL 14
2.2.2 CONTROLUL DOCUMENTAR CONTABIL 14
2.2.3 CONTROLUL FAPTIC 17
2.2.4 ANALIZA ECONOMICO – FIANANCIARĂ 18
2.2.5 CONTROLUL TOTAL ŞI PRIN SONDAJ 19
CAPITOLUL III FINALIZAREA ACŢIUNILOR DE CONTROL FINANCIAR 20
3.1 MĂSURI DE VALORIFICARE A CONSTATĂRILOR CONTROLULUI FINANCIAR 20
3.2 RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ 21
3.3 RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ 22
3.4 RĂSPUNDEREA PATRIMONIALĂ 25
3.5 RĂSPUNDEREA PENALĂ 27
CAPITOLUL IV CONTROLUL FINANCIAR PROPRIU 30
4.1 CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV 30
4.1.1 OBIECTIVELE CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV 30
4.1.2 ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV 31
4.2 CONTROLUL FINANCIAR DE GESTIUNE 33
4.3 ORGANIZAREA ŞI EFECTUAREA INVENTARIERII PATRIMONIALE 35
CAPITOLUL V CONTROLUL FINANCIAR EXERCITAT DE ORGANELE DIN SUBORDINEA GUVERNULUI 411
5.1. EXERCITAREA CONTROLULUI FISCAL 411
5.1.1. CONSIDERATII GENERALE 411
5.1.2.REGLEMENTAREA CONTROLULUI FISCAL 433
5.2 OBIECTIVELE ŞI ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR EXERCITAT DE ORGANELE MINISTERULUI FINANŢELOR PUBLICE 455
5.3 AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ 466
5.4. EVAZIUNEA FISCALĂ 50
5.4.1 CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALĂ 50
5.4.2 ASPECTE SPECIFICE DE EVAZIUNE PE CATEGORII DE OBLIGAŢII FISCALE 522
5.4.3 FAPTELE DE EVAZIUNE FISCALĂ CARE CONSTITUIE CONTRAVENŢII SAU INFRACŢIUNI 54
5.5. CONTROLUL FINANCIAR EXERCITAT DE GARDA FINANCIARĂ 55
CAPITOLUL VI CURTEA DE CONTURI 588
6.1 ORGANIZAREA, PERSONALUL ŞI CONDUCEREA CURŢII DE CONTURI 588
6.2 ATRIBUŢIILE DE CONTROL ALE CURŢII DE CONTURI 61
6.2.1 CONTROLUL CONTURILOR ANUALE DE EXECUŢIE ŞI DESCĂRCAREA DE GESTIUNE 62
6.2.2 CONTROLUL EFECTUAT PE PARCURSUL EXECUŢIEI BUGETARE 644
CAPITOLUL VII AUDITUL FINANCIAR – CONTABIL 655
7.1 CONCEPTUL DE AUDIT FINANCIAR – CONTABIL 655
7.2 RAPORTUL DINTRE CONTROLUL INTERN (PROPRIU) ŞI AUDITUL FINANCIAR-CONTABIL 666
7.3 AUDITUL INTERN 677
7.4 AUDITUL EXTERN 688
7.5 NORMELE DE REFERINŢĂ ALE AUDITORULUI FINANCIAR-CONTABIL 688
TESTE GRILĂ 71
BIBLIOGRAFIE 799

Extras din document

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

1.1 CONTEXTUL GENERAL AL CONTROLULUI FINANCIAR

ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ

Trecerea României la economia de piaţă al cărui fundament îl constituie proprietatea privată şi ale cărei mecanisme presupun coroborarea şi îmbinarea organică a legilor pieţei cu acţiunea statului, se dovedeşte a fi un proces complex şi de durată Aceastã economie, nu e lipsită de inechităţi şi abuzuri dar, în acelaşi timp, e clar faptul că agentul economic privat oferă cea mai bună perspectivă de păstrare a libertăţii, precum şi cele mai accesibile căi de dezvoltare economică.

În societatea contemporană, economia de piaţă, ca formă de organizare a vieţii economice, în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în organizarea producţiei şi realizarea bunurilor, are la bază agentul economic.

Economia de piaţă este o economie guvernată de legi specifice între care cele ale pieţei sunt determinante cum ar fi :jocul preţurilor, profitul, presiunea concurenţei, incertitudinii şi riscului.

Într-o economie de piaţă responsabilitatea socială a firmei este de a-şi folosi resursele şi de a se lansa în activităţi menite să-i sporească profitul, funcţionând atâta timp cât respectă regulile presupunând o competiţie deschisă, dură dar liberă şi corectă. În economia de piaţă oricare agent economic doreşte să realizeze profit, iar desfăşurarea rentabilă a activităţii e asigurată de cunoaşterea condiţiilor economice şi financiare în raport cu cerinţele şi legităţile pieţei.

Cunoaşterea este necesară în primul rând conducerii agenţilor economici şi personalului acestora şi în al doilea rând pentru ceilalţi agenţi economici, parteneri de afaceri, etc. Această cunoaştere a sistemului patrimonial şi financiar al agenţilor economici se realizează cu ajutorul documentelor primare şi al evidenţei tehnico operative şi contabile.

Asigurarea corectitudinii, exactităţii şi realităţii acestor informaţii constituie o problemă de mare răspundere şi se realizează cu ajutorul controlului. Prin control conducerea îşi asigură informarea reală, dinamică şi preventivă care ridică valoarea concluziilor şi calitatea deciziilor. El nu se rezumă să constate manifestarea neajunsurilor, nu e numai concomitent şi ulterior ci în primul rând e bazat pe previziunea desfăşurării activităţii, a posibilităţilor apariţiei deficienţelor şi anomaliilor.

Statul trebuie să intervină ori de câte ori e necesar prin instrumentele sale juridice şi financiare, atunci când situaţia o impune în vederea respectării legislaţiei şi a altor norme specifice. Pe lângă egalitatea între agenţii economici, independenţa şi libera iniţiativă, o altă caracteristică esenţială a economiei de piaţă este concurenţa care reprezintă o manifestare a liberei iniţiative, un mod de comportament economic ce are la bază rivalitatea pe piaţă.

Concurenţa este o luptă între producători pentru condiţii mai avantajoase în producerea şi desfacerea bunurilor precum şi sporirea profitului. Cunoaşterea condiţiilor economice şi financiare în raport cu cerinţele şi legităţile pieţei în care se derulează activităţile agenţilor economici, previne situaţiile de încetare a plăţilor şi de faliment, asigurând obţinerea profitului. Cunoaşterea situaţiei patrimoniului, a capacităţii lui de a genera profit este asigurată cu ajutorul: contabilităţii cât şi a controlului financiar. În acest context controlul la nivel micro şi macroeconomic reprezintă o funcţie eficientă şi necesară a conducerii care asigură cunoaşterea şi perfectionarea modului de gestionare a patrimoniului şi de orientare, organizare şi desfăşurare a activităţii de producţie şi desfacere.

În condiţiile economice de piaţă, controlul ca formă de cunoaştere are în vedere trei poziţii de interese economico-financiare după cum urmează:

- interesele agenţilor economici bazate pe profit (sistemul contabil şi controlul dependent de conducerea agenţilor economici);

- interesele terţilor agentilor economici (control de certificare a situaţiei patrimonial-financiare a agentului economic);

- interesele statului (control independent).

Controlul este deci o necesitate obiectivă şi subiectivă, dar nu este un scop în sine ci un mijloc de perfecţionare a activităţii executive, inclusiv a procesului de conducere a acesteia. Controlul are ca direcţii esenţiale: orientarea mai bună a muncii, întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşurarea activităţii economice, gospodărirea mai bună a mijloacelor materiale şi financiare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Control Financiar.doc