Control Financiar

PARTEA I – DEFINIREA CONTROLULUI

FINANCIAR-CONTABIL

1. CONTROLUL – ATRIBUT AL CONDUCERII

Controlul are drept attribute:

a) prefigurarea evolutiei viitoare a sistemului condos (functia previzionala);

b) stabilirea structurilor organizatorice si informationale, precum si a modalitatilor de functionare ale acestora (functia organizatorica);

c) armonizarea in permanenta a deciziilor conducerii si a actiunilor personalului, in vederea obtinerii rezultatelor dorite (functia de coordonare);

d) determinarea personalului din subordine sa isi indeplineasca in conditii tot mai bune sarcinile (functia de antrenare);

e) urmarirea in permanenta a modului de functionare a sistemului condos, a rezultatelor obtinute comparative cu obiectivele propuse (functia de control).

Controlul are doua laturi:

a) latura constatativa (controlul de conformitate);

b) latura activa (controlul de performanta: de pilotaj si adaptiv).

Controlul de conformitate presupune ca obiectivele de atins sunt fixe si isi propune in primul rand sa stabileasca si sa analizeze abaterile, pe cause si responsabilitati, sis a impuna masurile necesare pentru eliminarea acestor abateri, pentru aducerea fenomenelor controlate in limita parametrilor prestabiliti.

Controlul de conformitate se pronunta asupra:

a) legalitatii tranzactiilor si operatiunilor;

b) regularitatii tranzactiilor si operatiunilor;

c) incadrarii in plafoanele valorice si cantitative stabilite sau in bugetele aprobate;

d) sinceritatii si bunei credinte a conducatorilor si executantilor in alegerea si aprecierea realitatii tranzactiilor si operatiunilor, in evaluarea acestora si a riscurilor associate.

Aspectele financiar-contabile reprezinta o parte constitutive a controlului de conformitate.

Controlul de pilotaj armrest mutineer unora dintre conditiile anterioare favorabile, de la data emiterii deciziei si concomitant urmareste crearea de conditii noi in functie de modificarile intervenite in mediul intern sau extern al entitatii sau compartimentului controlat. Controlul de pilotaj aduce fenomenele la parametrii prestabiliti si influenteaza evolutia viitoare a acestor fenomene.

Controlul adaptiv contribuie la prevenirea actiunii factorilor perturbatori si la crearea de noi conditii pentru perfectionarea activitatilor controlate. Controlul adaptiv presupune ca obiectivele de atins nu mai sunt fixe, ele se modifica continuu, in functie de noile conditii intervenite.

Controlul performantei se pronunta asupra economicitatii, eficacitatii, eficientei si oportunitatii tranzactiilor si operatiunilor.

- Economicitatea se refera la minimizarea costului resurselor alocate unei activitati fara ca prin aceasta sa se compromita realizarea in bune conditii a obiectivelor stabilite. Costul minim se evalueaza ca un cost de oportunitate care asigura atingerea obiectivelor manageriale.

- Eficacitatea se refera la gradul de indeplinire a obiectivelor prevazute, la relatia dintre impactul dorit si impactul efectiv al unei activitati, tranzactii sau operatiuni. Eficacitatea presupune analiza efectivitatii atingerii unui obiectiv sau decizii manageriale si stabilirea abaterilor dintre efectul real si efectul prevazut.

- Eficienta are in vedere raportul dintre rezultatul obtinut si costul resurselor utilizate pentru obtinerea acestui rezultat.

- Oportunitatea presupune efectuarea unei tranzactii sau operatiuni in momentul cel mai propice si cu mijloacele cele mai eficiente.

2. ELEMENTELE SISTEMULUI DE CONTROL

Elementele controlului sunt:

a) compararea situatiei ideale cu situatia reala;

b) analiza si evaluarea rezultatelor si abaterilor;

c) valorificarea constatarilor.

Intrarile in sistemul de control se compun din datele si informatiile necesare stabilirii celor doi termeni ai compararii (situatia ideala si situatia reala).

Situatia ideala se stabileste pe baza: prescriptiilor si restrictiilor sistemului legislativ, deciziilor si hotararilor conducerii, programelor de activitate, bugetelor de venituri si cheltuieli, studiilor tehnico-economice intocmite, stocurilor scriptice din contabilitate.

Situatia reala se stabileste pe baza: observatiilor faptice la fata locului, inventarierilor de control, verificarii documentare, analizelor de laborator si diferitelor expertize, explicatiilor obtinute de la cei controlati etc.

Pe baza rezultatelor la care s-a ajuns in urma compararii, se trece la analiza si evaluarea rezultatelor sau abaterilor, la stabilirea si delimitarea factorilor de influenta si a cauzelor, la determinarea consecintelor si responsabilitatilor. In aceasta etapa se evalueaza masurile ce trebuie luate, se fixeaza concluziile controlului.

Valorificarea constatarilor este elemntul si etapa finalizatoare a procesului de control. In functie de concluziile la care s-a ajuns in etapele precedente ale controlului si in functie de tolerantele admise (praguri de semnificatie), in acasta etapa se definitiveaza si se declanseaza un ansamblu de masuri menite sa duca atat la influentarea activitatilor controlate cat si la autoperfectionarea controlului.