Control și expertiză contabilă

CURSUL1. CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR

Obiective:

1.1. Controlul – funcţie a managementului

1.2. Obiectul, funcţiile şi formele controlului financiar

Bibliografie:

- “Control financiar fiscal”, Mircea Boulescu Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006

- “Expertiza contabilă”, Mircea Boulescu, Marcel Ghiţă.. Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001.

Studiu de caz:

Stabiliti care ar putea fi obiectivele controlului financiar in cazul unui control de fond realizat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala la o fabrica de alcool.

Concepte-cheie: control, obiectul controlului financiar, control preventiv, control operativ curent, control ulterior, control financiar fiscal al statului, control financiar al entitatilor economice, surse de informatii pentru control, sistem metodologic de control, procedee si tehnici (modalitati) de control financiar, valorificarea constatarilor controlului financiar (masuri si raspunderi).

Rezumat:

1. Controlul – funcţie a managementului

În economia de piaţă agenţii economici sunt supuşi examenului riguros, exigent, dar drept al pieţei, având la bază raportul cerere-ofertă, care operează după criteriul eficienţei, al concordanţei activităţilor economice cu nevoile reale ale consumatorilor. În aceste condiţii, pentru a produce profit, agenţii economici trebuie să aibă o înaltă capacitate de adaptare la cerinţele şi legităţile pieţei, ale concurenţei loiale. Pe lângă iniţiativa liberă şi aportul material, financiar, uman – fizic şi de inteligenţă – o condiţie esenţială a obţinerii profitului o constituie informaţia operativă şi reală cu privire la elementele de activ şi de pasiv, activitatea economică şi comercială desfăşurată şi rezultatele acesteia – profit sau pierdere.

Cunoaşterea condiţiilor economice şi financiare, în raport cu cerinţele şi legităţile pieţei în care se derulează activitatea agenţilor economici, previne situaţiile de încetare a plăţilor şi de faliment, asigură profitul. Cunoaşterea capacităţii de a genera profit, a solvenţei comerciale ori de faliment în care se pot afla agenţii economici, la un moment dat, este asigurată cu ajutorul atât al contabilităţii reale, operative şi ştiinţific organizate, cât şi al controlului financiar, organizat şi exercitat în mod exigent şi competent.

În condiţii de legalitate şi liberă iniţiativă, cunoaşterea, de către factorii interesaţi, a acestor obiective, este o cerinţă esenţială a managementului pe baza criteriilor de profit. Informaţia de calitate, reală şi operativă a situaţiei economice şi financiare şi a evoluţiei acesteia previne riscurile, deficienţele, lipsurile, în general ineficienţa şi asigură libera iniţiativă economică, în condiţii de concurenţă loială.

Cunoaşterea este necesară, în primul rând, managementului agenţilor economici şi personalului acestora. În al doilea rând, orice agent economic are nevoie de un grad ridicat de încredere-certitudine din partea terţilor agenţi economici, parteneri de afaceri. Această cunoaştere a situaţiei financiare a agenţilor economici se realizează cu ajutorul documentelor primare şi al evidenţei tehnic-operative şi contabile. Asigurarea corectitudinii, exactităţii şi realităţii acestor informaţii constituie o problemă de mare răspundere a controlului financiar-contabil.

Prin control, managementul îşi asigură informarea dinamică, reală, preventivă, care ridică valoarea concluziilor şi calitatea deciziilor. Controlul pătrunde în esenţa fenomenelor şi contribuie efectiv la conducerea ştiinţifică şi eficientă, sesizează aspectele negative în momentul în care acestea se manifestă ca tendinţă şi intervine operativ pentru prevenirea şi lichidarea cauzelor. Controlul nu se rezumă să constate manifestarea neajunsurilor, nu este numai concomitent şi ulterior, ci, în primul rând, este bazat pe previziunea desfăşurării activităţii, a posibilităţilor apariţiei deficienţelor şi anomaliilor. Pentru obţinerea profitului maxim, pe lângă evaluarea rezultatelor în raport cu obiectivele şi normele stabilite, controlul contribuie şi la prevenirea tendinţelor şi fenomenelor care necesită decizii de corecţie.

Controlul asigură perfecţionarea activităţii şi creşterea profitului în condiţii de liberă iniţiativă şi concurenţă loială. Controlul, ca formă de cunoaştere, este lipsit de sens dacă nu se manifestă şi ca formă de perfecţionare a modului de gestionare a valorilor şi bunurilor şi de derulare a activităţii agentului economic.