Controlul Intern și Dezvoltarea Întreprinderii

3.1 Definiţie, rol şi obiective

În orice societate modernă, statul, ca reprezentant al intereselor unei naţiuni este o instituţie extrem de dinamică şi de mare complexitate cu nenumărate funcţii, cu un rol important în asigurarea unui cadru instituţional adecvat, respectarea legii şi ordinii, o apărare militară adecvată, un sistem de protecţie socială, finanţarea instituţiilor de interes naţional şi nu în ultimul rând stabilirea echilibrului macroeconomic.

În mod generic, controlul reprezintă analiza permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii, pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire . Controlul este considera un atribut al managementului, o funcţie a conducerii, o posibilitate de cunoaştere, verificare şi corectare a erorilor.

Controlul este procesul prin care se verifică şi măsoară realizarea cantitativă şi calitativă a performanţelor, a sarcinilor sau lucrărilor, pe care le compară cu obiectivele planificate şi indică măsurile de corecţie ce apar ca necesare.

Economistul francez Henry Fayol, un recunoscut cercetător în ştiinţa conducerii, considera că întreprinderea este definită prin 5 funcţii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul. Ca şi mulţi alţi cercetători, considerăm controlul atât la nivel micro dar şi macro o funcţie eficientă şi necesară a conducerii, prin armonizarea intereselor individuale şi colective într-un tot unitar.

În anul 1977, Ordinul Francez al Experţilor Contabili, aprecia astfel noţiunea de control intern : „Controlul intern reprezintă totalitatea masurilor de securitate care contribuie la deţinerea controlului asupra întreprinderii. Are drept scop pe de o parte asigurarea protecţiei, asigurarea patrimoniului şi calitatea informaţiei, pe de altă parte aplicarea instrucţiunilor conducerii şi favorizarea îmbunătăţirii performantelor”.

Potrivit Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC), controlul intern este procesul conceput şi pus în practică de cei însărcinaţi cu guvernanţa, conducerea şi alţi angajaţi în vederea furnizării unei asigurări rezonabile despre realizarea obiectivelor entităţii cu privire la credibilitatea raportării financiare, eficienţa şi eficacitatea operaţiunilor şi conformitatea cu legislaţia şi reglementările aplicabile. Acest control este conceput şi implementat pentru a aborda riscurile de afaceri identificate care impietează asupra realizării oricăruia dintre aceste obiective .

Comitetul Entităţilor publice de Sponsorizare a Comisiei Treadway (COSO), defineşte controlul intern ca fiind un proces implementat de managementul entităţii publice, care intenţionează să furnizeze o asigurare rezonabilă cu privire la atingerea obiectivelor grupate în următoarele categorii: eficacitatea şi eficienţa funcţionării, fiabilitatea informaţiilor financiare, respectarea legilor şi regulamentelor.

Potrivit Institutului Canadian al Contabililor Autorizaţi (COCO), controlul intern este ansamblul elementelor unei organizaţii (inclusiv resursele, sistemele, procesele, cultura, structura şi sarcinile) care, în mod colectiv îi ajută pe oameni să realizeze obiectivele entităţii publice, grupate în trei categorii: eficacitatea şi eficienţa funcţionării; fiabilitatea informaţiei interne şi externe; respectarea legilor, regulamentelor şi politicilor contabile.

Conform legislaţiei româneşti , controlul intern cuprinde întregul sistem de controale financiare şi nonfinanciare, structurile organizatorice, metodologiile, procedurile, inclusiv auditul intern, stabilit de management potrivit scopurilor sale, menit să-l ajute în administrarea entităţii în mod economic, eficient şi eficace, asigurând respectarea strategiilor manageriale. Are drept scop protejarea activelor şi resurselor asigurând acurateţea şi completitudinea înregistrărilor contabile, precum şi elaborarea la termenele stabilite şi în mod demn de încredere a datelor financiare şi manageriale.

Prin control financiar public intern se înţelege întregul sistem de control intern din sectorul public, format din sistemele de control ale entităţii publice, ale altor structuri abilitate de guvern şi dintr-o unitate centrală care este responsabilă de armonizarea şi implementarea principiilor şi standardelor de control şi audit.

Obiectivele generale ale controlului intern:

- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice, stabilite în concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi eficienţă;

- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;

- respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;

- dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, actualizare şi difuzare a datelor şi informaţiilor financiar şi de conducere, precum şi a altor sisteme şi proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.

Pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control intern, conducătorul instituţiei publice asigură:

- elaborarea structurilor organizatorice;

- aprobarea reglementărilor metodologice;

- aplicarea procedurilor de evaluare;

- perfecţionarea criteriilor de evaluare.

Controlul financiar preventiv este activitatea prin care se verifică legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora.