Contul și Dubla Înregistrare

1. Notiunea de cont. Structura si forma contului.

Pentru a descrie situatia si miscarea fiecarui element patrimonial luat în parte, precum si a patrimoniului luat în ansamblul sau, contabilitatea a apelat la un procedeu specific metodei sale de lucru, conceput special pentru acest scop, si anume contul.

Astfel, fiecarui element patrimonial îi este asociat un cont, cu ajutorul caruia se înregistreaza, pe baza documentelor justificative, existentul la începutul perioadei de gestiune, modificarile acestui element pe parcursul perioadei (cresterile – micsorarile), iar la sfârsitul perioadei de gestiune se calculeaza situatia finala a elementului patrimonial.

Spre deosebire de bilant, care prezinta situatia tuturor elementelor de activ, datorii si capital propriu la un moment dat, contul are o sfera mult mai restrânsa, deoarece el face referire la un singur element patrimonial, dar pe care îl detaliaza, aratând atât situatia acestuia la un moment dat, cât si modificarile pe care le sufera în cursul unei perioade de gestiune (luna).

Pentru a reflecta distinct cresterile si micsorarile unui element patrimonial, a fost adoptata forma bilaterala a contului (forma balantiera), care se considera ca raspunde cel mai bine acestei necesitati. Simplificat, contul se prezentata sub forma literei T; tocmai de aceea, în practica, vom întâlni expresia “T – ul contului”.

Relatia balantiera a contului este redata cu ajutorul ecuatiei de mai jos, care mai este cunoscuta sub numele de ecuatia contului:

Situatia initiala + Cresterile = Micsorarile + Situatia finala

Pornind de la aceasta ecuatie, vom prezenta mai jos schema contului pentru doua tipuri de elemente patrimoniale:

Contul A

SITUATIA INITIALA

Micsorari

Cresteri

SITUATIA FINALA

Contul B

SITUATIA INITIALA

Micsorari

Cresteri

SITUATIA FINALA

Folosindu-ne de elementele prezentate anterior, putem da definitia contului:

Contul este un procedeu de înregistrare cronologica, calcul si control valoric, a existentei si miscarii fiecarui element patrimonial, într-o anumita perioada de timp.

Elementele care definesc structura contului sunt urmatoarele:

- titlul sau denumirea contului;

- debitul si creditul;

- data înregistrarii;

- explicatia operatiilor înregistrate în cont;

- rulajul sau miscarea contului; soldul contului.

În continuare vom prezenta caracteristicile fiecarui element component al contului.

- Titlul sau denumirea contului – exprima numele elementului patrimonial (bun economic, sursa de finantare, proces economic sau rezultat financiar) caruia i s-a atasat contul, ca model de evidenta si calcul.

De exemplu, titluri de conturi sunt: Materii prime, Furnizori, Capital social, Venituri din dobânzi, etc. În plus, fiecarui cont îi este atribuit un simbol cifric, care usureaza activitatea practica. Astfel, avem: 512 Conturi curente la banci, 666 Cheltuieli cu dobânzile, etc.