Curs Contabilitate

CONTABILITĂŢII

1.1. Contabilitatea – componentă de bază a evidenţei economice

1.2. Obiectul contabilităţii

1.3. Metoda contabilităţii

1.1. Contabilitatea – componentă de bază a evidenţei economice

Dezvoltarea societăţii umane sub aspect tehnic, economic şi ştiinţific a dus la creşterea volumului de informaţii care trebuiesc culese, prelucrate şi utilizate în folosul acestei societăţi.

Informaţia – în sensul larg al cuvântului, este o comunicare verbală, scrisă sau în imagini despre un eveniment, un fenomen, un obiect sau persoană, care fiind înţeleasă, declanşează diferite acţiuni. Conţinutul informaţiilor poate fi economic, tehnic, cultural, ştiinţific etc. şi în funcţie de acesta, exprimarea se poate face în cuvinte, cifra, puncte, imagini sau semne convenţionale.

Informaţiile economice se exprimă în cifre şi reflectă fenomenele economice care au loc într–o unitate de producţie, legate de: existenţa, mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale, eficienţa folosirii lor în procesul de producţie şi raporturile economice care apar în procesul social–economic.

Informaţiile economice sunt variate şi se pot clasifica după următoarele criterii (11):

a) după conţinut:

• informaţii de planificare sau programare;

• informaţii efective;

• informaţii de control.

b) după forma de prezentare:

• informaţii orale;

• informaţii scrise;

• informaţii audiovizuale;

c) după etalonul de exprimare:

• informaţii cantitative;

• informaţii valorice;

d) după sfera de cuprindere:

• informaţii sintetice;

• informaţii analitice;

e) după scopul pentru care sunt folosite:

• informaţii de conducere;

• informaţii de raportare;

• informaţii de corectare a activităţii;

f) după timpul de reflectare:

• informaţii active (curente);

• informaţii pasive (trecute);

• informaţii previzionale (de viitor).

Cunoaşterea completă a activităţii desfăşurate în cadrul unităţilor economice se realizează cu ajutorul sistemului informaţional economic care este reprezentat de totalitatea metodelor, procedeelor şi mijloacelor utilizate în procesul informaţional – sistem organizat de culegere, înregistrare, transmitere şi prelucrare a datelor (12).

Sistemul informaţional economic are ca obiectiv principal asigurarea datelor şi informaţiilor referitoare la procesele şi fenomenele economice care au loc în unităţile economice, necesare organelor de conducere şi control, în procesul elaborării deciziilor şi transpunerea lor în realitate.

Sistemul informaţional reprezintă un element esenţial în fundamentarea şi elaborarea deciziei, dar şi un instrument de executare a deciziilor elaborate la diferite niveluri. Prin aceasta, sistemul informaţional are un rol important în gestionarea şi controlul asupra activităţii desfăşurate.

Sistemul informaţional economic se delimitează în timp şi spaţiu. Delimitarea în timp se face pe perioade de gestiune sau pe exerciţii financiar–contabile, iar delimitarea în spaţiu se face pe verigi ale economiei naţionale şi pe unităţi patrimoniale (13).

În unităţile economice informaţiile servesc la rezolvarea problemelor curente, analiza obiectivă a activităţii desfăşurate în perioada trecută şi la elaborarea strategiilor viitoare, de perspectivă.

Evidenţa economică este o parte a sistemului informaţional economic, fiind principala sursă de informaţii.

Înscrierea (consemnarea) într–o anumită ordine şi pe baza unor principii stabilite, a fenomenelor social–economice care se desfăşoară într–un anumit loc şi timp se numeşte evidenţă economică (6).

Evidenţa economică s–a dezvoltat treptat, fiind alcătuită din trei componente, nemijlocit legate între ele şi anume: evidenţa tehnic–operativă, evidenţa statistică şi evidenţa contabilă (1).

- evidenţa tehnic–operativă este evidenţa care înregistrează fenomenele tehnice şi economice în momentul când au loc şi la locul unde se desfăşoară. Această evidenţă se numeşte şi evidenţă primară, iar datele (informaţiile) prezentate de ea, se pot analiza şi interpreta în continuare.

În agricultură se folosesc evidenţele tehnico–operative specifice ramurilor de producţie vegetală, zootehnică etc., reprezentate de documente de evidenţă şi registre de contabilitate.

- evidenţa statistică este evidenţa care înregistrează fenomenele de origine socială – în ansamblul lor şi stabileşte indicatori referitori la avuţia naţională, venitul naţional, produsul intern brut, finanţele statului, populaţia şi gradul ei de ocupare, nivelul de trai material etc.

- evidenţa contabilă este evidenţa care înregistrează sistematic şi neîntrerupt procesele economice şi rezultatele obţinute la nivel de unitate economică sau centralizat la nivelul ramurilor şi a economiei naţionale.

Evidenţa economică foloseşte ca unităţi de măsură a fenomenelor economice care au loc – diferite mărimi de referinţă (etaloane de evidenţă): etalonul natural, etalonul monetar şi etalonul muncă (13).