Cursuri Contabilitate An I

Obiectul de studiu al contabilităţii

Contabilitatea este una singură şi cuprinde două laturi :

-contabilitatea financiară (contabilite financiere, conatbilitate generală)

-contabilitatea de gestiune

Contabilitatea financiară este latura contabilităţii care realizează legătura contabilă a entităţii cu mediul cu ajutorul instrumentelor sale fundamentale de lucru (bilanţul, contul de rezultate, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor capitalului propriu, notele explicative). Aceste instrumente sunt situaţii financiare oblogatoriu de întocmit de către fiecare entitate care se publică în MO realizându-se astfel legătura cu terţii.

Contabilitatea financiară este normată (se supune unor norme unitare de funcţionare) şi este supusă fiscului.

Contabilitatea de gestiune (contabilitatea analitică, contabilitatea managerială) este latura contabilităţii prin care se ţine evidenţa previzionară a cheltuielilor şi veniturilor; prin care se calculează costurile de producţie (prin metode adoptate de fiecare entitate în funcţie de profilul activităţii); stă la baza activităţii manageriale în vederea luării deciziilor. Contabilitatea de gestiune nu este normată şi nu este supusă fiscului. Faptul că este ultima clasă din planul de conturi dă posibilitatea utilizării de conturi analitice şi subconturi specifice activităţii entităţii (pt feluri de cheltuieli şi costuri) în vederea calculării costurilor. Metode de calculaţie nu sunt impuse şi ele pot fi stabilite de personalul economic împreună cu cel tehnic în funcţie de domeniul de activitate (metoda costului direct, metoda globală, metoda pe faze, metoda pe comenzi, metoda standard-cost, metoda THM (tarif-oră-maşină), metoda George Perin, metoda direct costing etc).

Între cele două laturi ale contabilităţii există o legătură şi o interdirecţionare reciprocă. Contabilitatea de gestiune oferă contabilităţii financiare costul de producţie, iar contabilitatea financiară dă posibilitatea deschiderii conturilor în contabilitatea de gestiune. Contabilitatea de gestiune înregistrează operaţiile economice care au loc pe baza aceloraşi documente (ce privesc consumurile) ca şi contabilitatea financiară. Contabilitatea financiară calculează rezultatul financiar (profitul sau pierderea), contabilitatea de gestiune calculează costul producţiei obţinute, al lucrărilor executate şi al serviciilor prestate.

Bilanţul şi dubla reprezentare

Face parte din categoria situaţiilor financiare anuale obligatoriu de întocmit de fiecare entitate. Alături de cont şi de balanţa de verificare ete un procedeu specific metodei contabilităţii. Termenul de „bilanţ” vine de la latinescul „bilantium” care înseamnă „cu două talgere”.

Bilanţul exprimă în etalon monetar din punct de vedere valoric situaţia patrimoniului şi a rezultatului net obţinut de o entitate la un moment dat (potrivit legii contabilităţii la sfârşitul exerciţiului sau în caz de fuziune sau lichidare a societăţii).

Structura bilanţului :

Activul bilanţier se caracterizează prin :

-valorificare (rotaţie) adică prin numărul de rotaţii ce pot interveni în cadrul activităţii de producţie sau activităţii în general de la nivelul unei entităţi;

-lichiditate adică transformarea în lichidităţi (bani) a elementelor patimoniale

BANI MATERIE PRIMĂ PRODUS FINIT MARFĂ BANI MAI MULŢI

În activul bilanţier (A) elementele sunt prezentate în ordinea inversă lichidităţii lor, de la cele mai puţin lichide până la ele care apar în formă bănească (în lei).

Pasivul bilanţier (capital + datorii) se caracterizează prin :

-sursa de finanţare care poate fi proprie sau străină

-gradul de exigibilitate (termen de decontare, termen de plată a unei datorii) care poate fi lung, mediu sau scurt

1.A (activul bilanţier) :

a)Imobilizări necorporale

b)Imobilizări corporale

c)Imobilizări financiare

a)Imobilizătri necorporale :

-cheltuielile de constituire reprezintă acele investiţii potenţiale care se înregistrează cu ocazia înfiinţării societăţii comerciale sau a modernizării activităţii ei (ex. taxe de notariat, publicare în MO, emiterea de noi acţiuni sau obligaţiuni şi alte cheltuieli de această natură). Aceste cheltuieli de constituire se amortizează în maxim 5 ani.

-cheltuielile de dezvoltare sunt acele investiţii de potenţial prin care se asigură realizarea efectului scontat (urmărit, aşteptat). Amortizarea se face tot până la 5 ani.

-concesiuni, brevete, licenţe, alte drepturi similare

-fondul comercial (fondul de comerţ) : debuşeele, mărcile de fabrică, vadul comercial.

-alte imobilizări necorporale : programe informatice în care se includ şi programele de contabilitate.

b)Imobilizări corporale (tangibile corporale) :

-terenurile

-amenajările de terenuri

-clădiri, construcţii, instalaţii de lucru, mijloace de transport, animale (de muncă, de producţie şi de reproducţie), plantaţii, utilaje de uz gospodăresc, aparatură de birotică, alte imobilizări corporale de această natură.

Acestea se numesc active fixe. Codul fiscal le numeşte mijloace fixe, ca fiind acele bunuri economice care participă cu întreaga lor valoare la activitatea de producţie şi care îndeplinesc cumulativ, obligatoriu două condiţii :

-să aibă durata de funcţionare mai mare sau egală cu un an

-valoare de intrare să fie mai mare sau egală decât limita stabilită de lege.

Dacă nu sunt îndeplinite cumulativ aceste două condiţii bunurile respective intră în categoria materialelor de mică valoare sau de scurtă durată. Excepţie de la regula generală fac : plantaţiile de vii şi livezi până la intrarea lor pe rod, echipamentul de protecţie al scafandrilor, al cosmonauţilor şi altele de această natură.

Cu excepţia terenurilor, toate activele fixe suportă uzură morală şi fizică pe timpul folosirii lor.

În contabilitate se înregistrează amortizarea activelor fixe care reprezintă recuperarea valorii uzurii prin trecerea acestora pe cheltuieli. Amortizarea se înregistrează în contabilitate lunar începând cu a doua lună de funcţionare dupa una din următoarele metode :

-metoda amortizării liniare se calculează ca un raport între valoarea de intrare şi durata de funcţionare exprimată în luni

Al = Vi/D

-metoda accelerată - acestă metodă de calcul a amortizării constă în : în primul an de funcţionare se calculează şi se înregistrează amortizarea pt aproximativ jumătate din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Începând cu al doilea an până la sfarşitul perioadei de funcţionare se calculeză amortizarea liniară pt cealaltă jumătate din valoarea de intrare.

Aacc I an = Vi/2

II an Al = Vi/D

-amortizarea degresivă – constă în aplicarea unui coeficient asupra amortizării liniare în funcţie de durata de funcţionare a activului fix respectiv. Coeficientul este 1,5 pt activele fixe cu durata de funcţioanre cuprinsă între 2-5 ani. Coeficientul este 2 pt activele fixe cu durata de funcţionare cuprinsă între 5-10 ani. Coeficientul este 2,5 pt activele fixe cu durata de funcţionare

mai mare de 10 ani.

În condiţiile unei economii inflaţioniste nu este recomandat a fi folosită amortizarea accelerată sau degresivă.

c)Imobilizări financiare (investiţii financiare)

-titluri de participaţie

-titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu

-creanţe imobilizate (împrumuturi acordate pe termen lung, care nu se confundă cu datoriile pt că sunt creanţe urmând a fi recuperate).

2.Active circulante :

a)Active circulante materiale (stocuri şi producţie în curs de execuţie)

b)Active circulante în decontare (creanţe)

c)Active circulante băneşti (trezorerie şi disponibilităţi băneşti)