Determinarea cantitativă și valorică a producției neterminate

Determinarea cantitativa si valorica a productiei neterminate

Desfasurarea normala a procesului de productie presupune existenta in permanenta a unei cantitati de productie aflate in prelucrare pe masini sau la locurile de munca, productie denumita productie in curs sau neterminata. Ea lipseste in mod fizic doar acolo unde fabricatia se desfasoara instantaneu sau are o durata foarte scurta.

In majoritatea intreprinderilor industriale costurile de productie sunt legate de de produsele finite si semifabricatele obtinute, cat si de productia in curs existenta in sectii.

Pentru calcularea costului productiei finite se pune problema separarii cu precadere din total, a costurilor efective aferente productiei neterminate. Aceasta delimitare a costului intre productia terminata si cea neterminata nu este mereu necesara, atunci cand productia neterminata nu exista sau unde ea se mentine constanta de la o perioada de gestiune la alta atat fizic cat si valoric. In aceasta situatie se afla intreprinderile cu productie de masa.

In intreprinderile industriale cu productie de serie sau de unicate ce aplica metoda de calculatie pe comenzi, fluctuatia productiei in curs de la o perioada la alta e frecventa, motiv pentru care sse impune stabilirea valorii ei pentru calculul costului de uzina efectiv al productiei finite.

Stabilirea corecta a costului aferent productiei inn curs conditioneaza nu numai exactitatea stabilirii costului efectiv al productiei finite, dar si alti indicatori privind eficienta activitatii intreprinderii, cum ar fi profitul, rata rentabilitatii, etc …

Costul efectiv al productiei in curs se poate stabili prin doua metode:

- metoda directa

- metoda indirecta

Metoda directa – presupune obligatoriu determinarea productiei in curs prin inventariere, operatie ce se desfasoara in raport de tehologiile de fabricatie astfel:

- pe stadii succesive de transformari a materiilor prime in semifabricate sau in produse finite

- pe piese si operatii

Inventarierea productiei in curs presupune o pregatire minutioasa a ei ce consta in receptia tuturor reperelor, subansamblelor, semifabricatelor, terminate pana in momentul inventarierii si depunerea lor la locul corespunzator, aranjarea pe loturi omogene a diferitelor repere, subansamble, parti din care e formata productia in curs si etichetarea loturilor de productie in curs constituite in cazul comenzilor sau fazelor de fabricatie. In acelasi timp se curata productia in curs de materiale si semifabricate ce n-au primit nici o prelucrare, precum si de rebuturi si de deseuri, care se trec integral in costul productiei finite.

Urmeaza constatarea cantitatilor de productie neterminata, operatie ce se desfasoara la fata locului de comisia tehnica de niventariere prin cantarire, masurare, numarare loturilor de repere, piese, subansamble, semifabricate, produse incomplete etc., care se afla la locul de munca in acest moment, la punctele de control, in curs de transport, la locurile speciale de depozitare din cadrul sectiei s.a.m.d., si inscrierea lor in liste de inventariere.

Pentru a nu deranja desfasurarea normala a procesului de productie, cantitatea de productie in curs aflate pe masini se stabileste in raport cu datele evidentei operative, cu capacitatea instalatiei sau se aproximeaza.

Evaluarea stocului de productie in curs inscrise in lista de inventar se poate efectua prin procedeele:

- procentual, in raport cu gradul de finisare tehnica

- pe piese si operatii

- in functie de costul mediu al unei om-ore normate

Evaluarea productiei in curs in raport cu gradul de finisare tehnica implica stabilirea acestui grad ca un procent de comisia tehnica de inventariere cu ocazia constatarii faptice a stocurilor; procentul stabilit pe loturi se inmulteste cu costul prestabilit, standard, sau cu cel efectiv de uzina din perioada precedenta al subansamblului, semifabricatelor, sau produsului caruia ii corespunde respectiva productie neterminata. Acest calcul se face pe articole de caculatie si pe total.

Aceasta metoda duce la rezultate bune daca daca cheltuielile de productie se urmaresc pe comenzi; ea se poate aplica si pentru intreprinderile cu productie de masa unde cheltuielile cu productia se urmaresc pe faze.

Evaluand productia neterminata in baza procentului stabilit, metoda nu tine seama de faptul ca unele consumuri productive cu pondere mare in structura costului (ex: materii prime), intervin integral si nu procentual inca de la inceputul procesului de productie, valoarea lor trebuind luata in considerare pe total si nu procentual. Aceasta metoda da rezultate bune si e considerata corespunzatoare pentru cheltuielile de prelucrare.

Evaluarea pe piese si operatii se foloseste in primul rand in intreprinderile industriale din industria constructoare de masini si utilaje. Documentul care sta la baza evaluarii este fisa tehnologica, unde se afla date privind valoarea in lei a materiilor prime si materialelor si valoarea manoperei corespunzatoare fiecarui stadiu de finisare in succesiunea operatiilor de prelucrare.

Costurile corespunzatoare productiei in curs se stabilesc ponderand stocurile constatate la inventar cu cheltuielile de productie unitare prevazute in fisele tehnologice ale produselor respective. La cheltuielile directe se adauga cheltuielile de regie, respectiv cheltuielile indirecte de productie, in cote prestabilite, antecalculate, sau efective (daca e posibil), cote calculate pe baza procedeului suplimentarii.

Evaluarea productiei in curs astfel se poate folosi si in alte ramuri fara a o lega de piese sau repere ci de componentela sale caracteristice pentru intreprinderea sau ramura in cauza.