Documentarea în Cercetarea Științifică

Pentru a utiliza cu randament ridicat serviciile documentare, orice beneficiar trebuie să dispună de anumite cunoştinţe specifice. După opinia generală a specialiştilor, esenţiale sunt sub acest aspect:

a) un minim de noţiuni fundamentale referitoare la documentare ca fază a cercetării ştiinţifice, fără de care cercetătorul nu poate stabili o unitate de limbaj cu documentariştii.

b) cunoaşterea reţelei de documentare

c) deprinderile de a mânui diversele instrumente de lucru puse la dispoziţie de diverse unităţi-cataloage, reviste informative, prospecte, şi de a utiliza anumite tehnici de lucru specifice documentării.

Instrumentele şi tehnicile de lucru diferă nu numai în funcţie de domeniu, de temă şi de particularităţile individuale ale cercetătorului, ci şi de tipul documentării.

Cercetarea economică studiază procesul economic real şi nu doar concepţiile despre respectivul proces (acestea devin obiect principal de cercetare în cazul istoriei doctrinelor economice). De aceea, în cercetarea economică, mai mult decât în alte ramuri ale ştiinţei este necesar să se acorde atenţia tuturor tipurilor de documentare: documentarea bibliografică, documentarea directă în unităţi şi discuţiile cu specialiştii

Informaţiile proprii documentării bibliografice pot fi regăsite pe următoarele tipuri de documente:

a) Documente primare - surse în care este fixat direct conţinutul unei activităţi de cercetare şi creaţie. Dintre acestea pot fi reţinute: raportul ştiinţific şi tehnic, disertaţia, proiectul şi documentaţia tehnică, preprinturile sau publicaţiile preliminare, lucrările prezentate la diferite manifestări ştiinţifice, periodicele, revistele ştiinţifice, articole, ziare, reviste, cărţi, invenţii şi descrierile de invenţii, culegeri de lucrări ştiinţifice, monografii, manuale, standarde, ş. a.

b) Documente secundare - surse rezultate din prelucrarea analitică şi sintetică a informaţiilor cuprinse în documentele primare, cu scopul semnalării acestora. Dintre acestea, cel mai adesea se folosesc:

*cataloagele - cuprind semnalări de lucrări existente într-o bibliotecă. După sursa reflectată ele pot fi - cumulative, referitoare la mai multe categorii de surse dintr-o bibliotecă sau colective, prezentând documente din mai multe biblioteci. În funcţie de natura semnalării cataloagele pot fi: alfabetice, când semnalarea se face după numele autorului; sistematice, atunci când se au în vedere domeniile ştiinţei; pe subiecte, luând în considerare noţiuni sau termeni cheie; cronologice, având în vedere data publicării documentelor; topografice, după locul unde sunt aşezate documentele în bibliotecă şi geografice, atunci când semnalările sunt făcute după ţara sau locul unde au fost publicate.

* bibliografiile - se prezintă sub forma listelor de semnalare a unor lucrări selectate după un anumit criteriu - valoare tematică, categorii de documente, timp, autor - însoţite sau nu de descrieri succinte. Există o mare varietate de tipuri de bibliografii.

Astfel, bibliografia generală - semnalează orice categorie de document; bibliografia specială - este axată pe o anumită temă; bibliografia exhaustivă - cuprinde toate lucrările pe un domeniu; bibliografia de recomandare - se referă numai la anumite documente; bibliografia curentă - prezintă lucrările pe măsura apariţiei, având rol de alertare; bibliografia retrospectivă - are în vedere un interval de timp prestabilit; bibliografie primară sau secundară - pentru tipul de document corespunzător; bibliografie naţională, regională sau internaţională.

* indexurile - sunt modele de nuclee informaţionale cuprinzând titluri, cuvinte cheie, nume, autori, instituţii, subiecte, referinţe bibliografice şi se prezintă ca surse ataşate la finalul unei lucrări;

* reviste de referate - publicaţii de informare al căror conţinut se prezintă sub formă de referate, adnotări sau titluri, la care se adaugă o succintă descriere bibliografică, toate fiind grupate tematic şi urmate de indexuri pe subiecte.

c) Documente terţiare - sunt forme complexe de prelucrare a informaţiilor prin analiză, evaluare, comparare sau sinteză, cu grad crescut de veridicitate şi generalizare, cu posibilităţi superioare de valorificare. Dintre acestea menţionăm: îndreptarele, tratatele, dicţionarele, enciclopediile, sintezele informative şi documentare.