Elemente Introductive privind Controlul de Gestiune

Capitolul 1 Elemente introductive privind controlul de gestiune

Altfel spus, sub aspect practic, controlul de gestiune oferă un instrumentar pentru controlul modului cum personalul operațional și responsabilii de gestiune își îndeplinesc obiectivele pe termen scurt, ținând seama de orientările strategice.

1.1. Istoricul noţiunii de control al unei organizaţii

Definiţie: Controlul unei organizatii este „un proces care înainte de o acţiune orientează, în cursul desfăşurării acţiunii ajustează şi, odată acţiunea realizată, evaluează rezultatele sale pentru a trage învăţăminte utile” (Boisselier, 1999).

Clasificare: După câmpul de acţiune al controlului, adică în funcţie de nivelurile de decizie şi de acţiune care intervin într-o întreprindere, distingem:

- controlul strategic, care se ocupă de procesele şi mijloacele ce permit managerilor să-şi fixeze şi ajusteze opţiunile strategice. În sfera controlului strategic intră stabilirea principiilor de elaborare a planurilor strategice, verificarea concordanţei între planificarea strategică şi celelalte dimensiuni ale funcţionării întreprinderii, verificarea adaptării strategiei firmei la ipotezele reţinute privind evoluţia mediului extern etc.). Controlul strategic vizează deciziile şi acţiunile strategice ale managerilor (cum ar fi achiziţia unui concurent, obţinerea unui nou segment de piaţă etc.), cu efecte pe termen lung, între momentul deciziei şi apariţia consecinţelor ei existând un decalaj de pâna la 4-5 ani, fiind un control orientat către mediul extern al întreprinderii.

- controlul de gestiune, care permite direcţiei întreprinderii să se asigure dacă deciziile de pilotaj (ale căror consecinţe apar la cel mult un an), luate în diferite entităţi ale firmei sunt coerente între ele şi că, pe termen scurt, acestea concura la îndeplinirea obiectivelor strategice. Pentru aceasta, controlul de gestiune se bazează pe tehnici de planificare pe termen scurt (anuale), pe un sistem de colectare şi prelucrare a informaţiilor şi pe o procedură de măsurare a performanţelor.

- controlul operaţional, care constă în asigurarea faptului că operaţiile elementare se derulează conform regulilor prestabilite şi vizează activităţile de producţie (de exemplu, dacă este respectată reteta de fabricaţie a unui produs alimentar), politica de vânzări (existenţa unui barem privind reducerile de preţ acordate clientelei, în funcţie de valoarea vânzării), activităţile administrative etc., fiind un control orientat către interiorul întreprinderii. Controlul operaţional vizează deciziile operaţionale ale căror consecinţe apar la un interval foarte scurt, de 1-6 luni.

Concluzie: Controlul de gestiune serveşte ca legătură între controlul strategic şi controlul de execuţie, fiind garantul trecerii de la termenul lung la cel scurt si invers. Cele trei forme de control organizaţional trebuie văzute ca fiind imbricate şi nu doar legate între ele.

Controlul unei întreprinderi a evoluat de la o formulă control-sancţiune, prin controlul costurilor şi bugetelor, catre forma actuală de control de gestiune privit ca un proces prin care managerii îi influenţează pe alţi membri ai organizaţiei pentru a realiza strategiile organizaţiei.

Controlul de gestiune este astfel un proces care asigură coerenţa între strategie şi gestiunea curentă a unei întreprinderi..

Definirea controlului de gestiune

Controlul de gestiune a fost creat în marile întreprinderi pentru a verifica dacă acţiunile întreprinse pe termen scurt se înscriu în sensul orientărilor strategice ale organizaţiei.

În literatura de specialitate, controlul de gestiune este definit ca procesul prin care managerii se asigură că resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficienţă, eficacitate şi pertinenţă pentru realizarea obiectivelor organizaţiei. Rezultă că un sistem de control de gestiune înglobează atât un proces, cât şi o structură. Procesul constă în ansamblul acţiunilor întreprinse, iar structura priveşte adaptările organizaţionale şi construcţiile de informare care faciliteaza procesul.

Concluzie: „Controlul de gestiune caută să conceapă şi să elaboreze instrumentele de informare destinate să permită responsabililor de a acţiona, realizând coerenţa economică globală între obiective, mijloace şi realizări. El trebuie considerat ca un sistem de informare util în pilotajul întreprinderii, deoarece el controlează eficienţa şi eficacitatea acţiunilor şi mijloacelor pentru atingerea obiectivelor” (Grenier, citat de Boisselier,1999).

< Care sunt instrumentele de informare utilizate pentru exercitarea controlului de gestiune intr-o organizatie a intreprinderii ? >

Pentru elaborarea unui sistem de control de gestiune, managerii utilizează diferite instrumente de informare , care pot orienta modul de a acţiune şi de a lua decizii:

- informaţiile privind planurile pe termen mediu şi lung;

- studii economice punctuale;

- statistici extracontabile, care privesc, de regulă, operaţiile curente;

- contabilitatea financiară şi analizele economico-financiare;

- contabilitatea de gestiune;

- tablouri de bord;

- sistemul de bugete al firmei.

Finalitatea controlului de gestiune este furnizarea de informaţii utile pentru deciziile managerilor. De aceea este necesară stabilirea legăturilor între informaţie, decizie şi controlul de gestiune.

În general, decizia reprezintă transformarea informaţiilor primite de un decident în acţiuni, în cadrul unei organizaţii sau al unei părţi a acesteia. Procesul luării deciziei se poate descompune în trei etape:

1. identificarea problemei - care corespunde cu explorarea mediului şi întelegerea problemei de către cei interesaţi;

2. formularea soluţiilor posibile şi a acţiunilor pe care acestea le presupun, fază ce constă în inventarierea, analizarea şi dezvoltarea de acţiuni posibile;

3. alegerea, adică selecţia unei acţiuni dintre cele identificate.

Controlul de gestiune: disciplină de studiu şi activitate profesională in cadrul unei întreprinderi

Domeniul de studiu al controlului de gestiune

Astăzi controlul de gestiune este definit ca un sistem de pilotaj al întreprinderii, care intervine la toate nivelurile de decizie, acesta integrează cunoştinţe din diverse discipline, cum ar fi: contabilitate financiară, contabilitate de gestiune, gestiune financiară, resurse umane şi acţiunile strategice ale firmei.

Rolul controlului de gestiune în strategia întreprinderii este vizibil la două niveluri:

- în momentul realizării diagnosticului strategic când se stabilesc punctele tari şi punctele slabe, în special cele privind sistemul de informare; controlul de gestiune contribuie la elaborarea planului de acţiune şi la aplicarea lui, servind ca instrument de luare a deciziilor;

- ca instrument de control, în timpul derulării planului strategic, punând în evidenţă corecţiile necesare, identificate în timpul supravegherii şi realizării programului.