English grammar support for students în economics

UNIT 1. 1. SPEAKING AND WRITING IN ENGLISH (1)

{VORBIREA ȘI SCRIEREA ÎN LIMBA ENGLEZĂ}

Cuprins:

1. Despre sunete ca mijloc de comunicare 2. Vocale

3. Diftongi 4. Triftongi

5. Semivocale=Semiconsoane

1. Sunetele limbilor indo-europene sunt în mare măsură identice. Diferențierile sunt date de modul lor de asociere și de intonație, dar, în același timp, fiecare limbă are unul sau mai multe sunete care îi conferă personalitate. Frecvența anumitor sunete (asociații de sunete), modul lor de pronunțare (mai accentuat sau mai slab) și mecanismul de grupare a sunetelor în silabe și a acestora în cuvinte generează particularitățile fiecărei limbi, care o fac să se deosebească chiar de limbile din a căror familie fac parte. Un plus de profunzime și finețe necesită studierea dialectelor unei limbi, acestea dând culoare, dar și un grad sporit de dificultate demersurilor lingvistice.

Ca și în cazul alfabetului, diferit de la o cultură la alta, maniera de transcriere ortografică a sunetelor diferă de la o limbă la alta. În unele limbi “se scrie cum se aude” (de exemplu, limba româna), în timp ce în altele s-a preferat transcrierea etimologică (sau după alte criterii) a cuvintelor, cum este și cazul limbii engleze (adică “într-un fel se scrie, altfel se citește”). Din acest motiv, s-a stabilit pe cale convențională un alfabet fonetic, pentru a facilita pronunția corectă în limba care se dorește a fi studiată. Ca urmare, în dicționarele lingvistice “Englez-român”, transcrierea ortografică a cuvintelor este însoțită de transcrierea lor fonetică (încadrată între paranteze drepte).

Sunetele limbii engleze au fost grupate în trei categorii, ca și în limba română: vocale (vowels), sunete deschise; consoane (consonants), sunete închise; semivocale=semiconsoane (semivowels=semiconsonants), sunete intermediare. Uneori, în cadrul aceleiași silabe, pot să apară grupuri de două vocale sau o vocală și o semivocala alăturate, numite diftongi (diphtongs), sau grupuri de trei vocale sau două vocale și o semivocală, numite triftongi (triphtongs).

Iată transcrierea fonetică a sunetelor limbii engleze, câteva exemple și scurte comentarii:

2. Vowels {Vocale}. Deși în esență sunt aceleași ca în limba română, vocalele limbii engleze se diferențiază după modul de pronunțare în sunete lungi și scurte. Lipsește sunetul [î] din română (preluat din patrimoniul limbilor slave), dar apare sunetul [æ]. Diferă și maniera de scriere: în limba română fiecare vocală este reprezentată de câte un singur semn grafic caracteristic; în limba engleză vocalele pot fi redate grafic prin litere sau grupuri de litere diverse.

Sunetul [i:]. Sunetul “i” lung apare transcris în mai multe modalități (e, ea, ee, ie, ei, ae, eo, ay, ey, i), fiind poziționat, de preferință, în părțile mediană și finală a cuvintelor:

he [hi:]{el}, she [∫i:]{ea};(to) eat [i:t]{a mânca}, (to) read [ri:d]{a citi}; (to) need [ni:d]{a avea nevoie}, speed [spi:d}{viteză}; (to) believe [bili:v]{a crede}, thief [θi:f]{hoț}; (to) receive [risi:v]{a primi}, receipt [risi:t]{chitanță}.

Sunetul [i]. Sunetul “i” scurt poate fi redat prin literele i, e, y, ie, a, o sau u, fiind prezent în orice poziție în cadrul cuvintelor. Uneori se repetă în silabe diferite ale aceluiași cuvânt, cu grafiere identică sau diferită:

in [in]{în}, did [did]{to do-Past Tense}; emotion [imɔu∫n]{emoție}, (to) recover [rikΛvə]{a redobândi}; party [parti]{petrecere sau partid}, tyranny [tirani]{tiranie}; language [lenguit∫]{limbă

vorbită}, luggage [lΛgidʒ]{bagaj}; women [wimin]{femei}; business [bisnis]{afacere}, minute [minit]{minut}.

Sunetul [e]. Sunetul “e” se întâlnește în limba engleză, de regulă, la începutul sau în interiorul cuvintelor. Deși sunt numeroase cuvinte în limba engleză scrise cu “e” final, acesta, de obicei, nu

se pronunță: (to) take [teik]{a lua}, (to) hope [hɔup]{a spera}, before [bifo*]{înainte}, (to) rescue [reskju]{a salva}.

desk [desk]{pupitru}, (to) help [help]{a ajuta}; ready [redi]{gata}, steady [stedi]{ferm, sigur}; many [meni]{mulți, multe}, any [eni]{orice, oricare}; (to) bury [beri]{a înmormânta}; friend [frend]{prieten}.

Sunetul [æ]. Este un sunet care nu apare în limba română. Se întâlnește frecvent în interiorul cuvintelor și se grafiază prin a, ae sau ai. În engleza americană există tendința de înlocuire a sunetelor [a] sau [e] din unele cuvinte prin mai puțin precisul, dar mai facilul sunet [æ].

apple [æpl]{măr}, man [mæn]{om}, cat [kæt]{pisică}; head [hæd]{cap}, bread [bræd]{pâine}; plaid [plæd]{cuvertură}.

Sunetul [a:]. Se grafiază prin a, ar, al, er, ea, au și oi (în unele cuvinte provenite din franceză) și apare la începutul și în interiorul cuvintelor:

last [la:st]{ultimul}, glass [gla:s]{sticlă}, art [a:*t]{artă}, army [a:*mi]{armată}; calm [ka:m]{calm}; clerk [kla:*k]{funcționar}, sergeant [sa:*dʒənt]{sergent}; heart [ha:*t]{inimă}; aunt [a:nt]{mătușă}, (to) laugh [la:f]{a râde}.

Sunetul []. Sunetul “a” scurt și foarte deschis are o frecvență mare în limba engleză, fiind grafiat în mai multe moduri (u, o, ou, oo, oe). De regulă, se găsește în interiorul cuvintelor, dar excepțiile nu sunt excluse:

(to) come [kΛm]{a veni}, son [sΛn]{fiu}, (to) love [lΛv]{a iubi}; but [bΛt]{dar, însă}, (to) cut [kΛt]{a tăia}, sun [sΛn]{soare}; (to) touch [tΛt∫]{a atinge}, young [iΛη]{tânăr}; blood [blΛd]{sânge}, flood [flΛd]{inundație}; does [dΛz]{el/ea face}.

Sunetul [ɔ:]. Sunetul “o” lung este întâlnit destul de des, în toate pozițiile în cadrul cuvintelor, având modalități multiple de transcriere grafică (aw, au, a, or, ou, oar, oo).

all [ɔ:l]{tot}, ball [bɔ:l]{minge}, war [wɔ:*]{război}; store [stɔ:*]{magazin}, shore [∫ɔ:*]{țărm}, more [mɔ:*]{mai mult}; daughter [dɔ:tə*]{fică}, taught [tɔ:t]{învățat}; law [lɔ:]{lege}, straw [strɔ:]{pai}; door [dɔ:*]{ușă}, floor [flɔ*]{podea}; thought [θɔ:t]{gândire}, bought [bɔ:t]{cumpărat}.