Evaluare contabilă

CAPITOLUL 1NOŢIUNI TEORETICE DE BAZĂ PRIVIND EVALUAREA ÎNTREPRINDERII

Evaluarea este operaţiunea prin care se determină valoarea unui bun, a unei grupe de bunuri, a unei investiţii sau a unei întreprinderi.

VALOAREA BUNURILOR vs. EVALUAREA BUNURILOR

VALOAREA BUNURILOR - se stabileşte în procesul schimbului prin confruntarea cererii cu oferta, fiind caracteristică bunurilor de consum;

EVALUAREA - este specifică bunurilor generatoare de venituri viitoare, respectiv proprietăţi imobiliare, mijloace fixe, imobilizărilor necorporale, imobilizărilor financiare, activelor circulante sau chiar întreprinderii în ansamblul său.

ÎNTREPRINDEREA,ca obiect al evaluării:

o sumă de active sau de valori patrimoniale;

din punct de vedere al capacităţii de a produce profit .

Determinarea valorii în funcţie de natura activelor

valoarea activelor reale se determină pe piaţă, în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă;

valoarea activelor financiare se stabileşte tot pe piaţă, dar în mod diferit, întrucât activele financiare nu sunt cumpărate pentru a fi utilizate în procesul de exploatare, ci pentru fluxurile de lichidităţi pe care le generează în timp.

Evaluarea

operează cu tipuri de valoare;

se bazează pe previziuni şi ipoteze a căror realizare nu este certă

1.2. Importanţa şi necesitatea evaluării

investitorii efectivi şi cei potenţiali;

acţionarii sau asociaţii;

băncile şi creditorii;

instituţiile financiare de plasament;

societăţile de asigurări;

managementul firmei;

furnizorii firmei;

salariaţii;

statul.

1.3. FORMELE EVALUĂRII:

în funcţie de obiect;

în funcţie de scop;

în funcţie de metodă.

ÎN FUNCŢIE DE OBIECT:

evaluări de bunuri;

evaluări de grupe de bunuri;

evaluări de active economice (ateliere, secţii, fabrici, magazine);

evaluări de întreprinderi.

ÎN FUNCŢIE DE SCOP:

evaluări contabile;

evaluări administrative;

evaluări economice.

ÎN FUNCŢIE DE METODA UTILIZATĂ:

evaluări patrimoniale;

evaluări pe bază de rezultate;

evaluări pe baza cash flow-ului net actualizat;

combinate.

DOUĂ FORME PRINCIPALE

EVALUAREA CONTABILĂ:

la intrare;

la ieşire;

la inventariere;

la întocmirea situaţiilor financiare anuale.

EVALUAREA ECONOMICĂ:

ţine seama de condiţiile pieţei;

ajustează patrimoniului, în scopul reflectării capacităţii acestuia de a produce venituri viitoare.

1.4. Bilanţul contabil şi bilanţul economic

BILANŢUL CONTABIL – ACTIVUL:

ACTIVELOR IMOBILIZATE (A), a căror lichiditate se extinde la o perioadă mai mare de un an:

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

ACTIVELOR CIRCULANTE (B):

I. Stocuri

II. Creanţe

III. Investiţii pe termen scurt

IV. Casa şi conturi la bănci

CHELTUIELILOR ÎN AVANS (C)