Finanțe internaționale

CONȚINUTUL ȘI ROLUL RELAȚIILOR FINANCIAR - VALUTARE

INTERNAȚIONALE

Participarea statelor și a diferitelor organisme și organizații la schimburile

economice internaționale atrage automat după sine formarea relațiilor financiar-valutare

internaționale, care reprezintă expresia bănească exprimată în valută a acestor schimburi.

Relațiile valutar financiare internaționale au înregistrat profunde modificări din

punct de vedere al sferei de cuprindere, mecanismelor și impactului acestora asupra

comerțului internațional și cooperării internaționale. Evoluția schimburilor economice

internaționale, a cooperării, politicilor de investiții, liberalizarea mișcărilor de capital au

generat o tendință de globalizare și în relațiile financiar-valutare internaționale.

O funcție importantă a relațiilor financiar-valutare constă în realocarea fondurilor

acumulate pe plan mondial către firmele și agenții economici care au nevoie de acestea pentru

dezvoltarea lor, această funcție purtând numele de finanțare internațională.

Rolul finanțării internaționale este acela de a face transferul eficient, sigur și

operativ al capitalurilor disponibile de la cei care economisesc către antreprenori.

O altă funcție o reprezintă activitatea de creditare care se referă la constituirea și

repartizarea resurselor de creditare pe plan internațional.

Aceste funcții se realizează printr-un sistem financiar-valutar care se ocupă cu

constituirea și dirijarea resurselor financiar-valutare potrivit unor norme legale.

Sistemul financiar-valutar internațional este format din: Fondul Monetar

Internațional (FMI), Banca Reglementelor Internaționale (BRI), Banca Internațională de

Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), precum și din sistemele financiar-bancare existente la

nivelul fiecărei țări membre în cadrul organismelor financiar-bancare internaționale.

Domeniul principal de manifestare al relațiilor financiar-valutare este reprezentat de

piața financiară.

Piața financiară este formată din piața monetară și a creditului (sistemul bancar),

piața de capital și alte instituții financiare nebancare (asigurări, ipoteci etc.)

Piața financiară este o piață globalizată aflată într-o dinamică profundă, determinată

parțial de decompartimentare, dereglementare și dezintermediere. Înlăturarea delimitărilor

dintre activitățile băncilor comerciale și cele ale băncilor de investiții precum și între jobberi

și brokeri au determinat universalizarea operațiunilor bancare și financiare.

De asemenea, piața financiară este un domeniu supus permanent inovației.

Mobilitatea ratei dobânzii, volatilitatea cursului de schimb, riscul crescut și permanent au

necesitat mecanisme noi de administrare a efectelor instabilității valutar financiare, cum sunt

contractele la termen, opțiunile, operațiunile de hedging și swap. Astfel, prin intermediul

acestor noi mecanisme s-a îmbunătățit gestiunea riscului, a instabilității ratelor dobânzii și a

cursurilor de schimb, trecerea de la un compartiment la altul al pieței și conversia valutelor.

Globalizarea relațiilor financiar-valutare internaționale se datorează și mijloacelor

moderne de prelucrare a datelor și tehnicilor noi de transmitere a informațiilor. Astfel s-a

ajuns la așa-zisa “standardizare financiară”, dar s-a realizat și o diversificare a plasamentelor

și a tehnicilor de acoperire a riscurilor. În plus, globalizarea stimulează dezvoltarea fluxurilor

financiare internaționale, reducerea costurilor tranzacțiilor, conexiunea piețelor financiare

tradiționale cu centrele financiare noi, diversificarea posibilităților de acces la resursele

financiare.

Practic, datorită relațiilor financiar-valutare internaționale, a sistemului financiar

valutar internațional, a noilor practici și instituții existente, a fluxurilor financiare nou apărute

se creează remisele de realizare a creșterii economice.

Capitolul 1

TRECUT ȘI PREZENT ÎN ARANJAMENTELE FINANCIARE ȘI

MONETARE INTERNAȚIONALE

1.1. Etalonul aur: perioada 1880 - 1914

Deși o dată exactă de la care aurul a devenit etalon nu există, se obișnuiește să se

considere drept perioadă de început decada 1880 - 1890. Instalarea etalonului aur are o

importanță deosebită întrucât acesta este considerat momentul apariției sistemului monetar

internațional, când fiecare monedă este definită în raport cu valoarea ei în aur, toate monedele

fiind legate între ele printr-un sistem de rate de schimb fixe. Spre exemplu, dacă moneda A

valorează 0,10 uncii aur, în timp ce moneda B valorează 0,20 uncii aur, înseamnă că o unitate

din moneda B valorează de două ori mai mult ca moneda A, rata de schimb a monedei B pe

moneda A fiind 2A = B sau B = 2A.

Menținerea etalonului aur presupune un angajament din partea țărilor participante de

a fi gata de a cumpăra/ vinde aur oricui la un preț fix. Pentru a menține prețul de

20,67$/uncie, Statele Unite trebuiau să cumpere și să vândă aur la acest preț.

Aurul a fost utilizat ca monedă standard datorită faptului că este o marfă omogenă,

este ușor stocabilă, portabilă și divizibilă în piese standardizate. Datorită faptului că pentru a

produce aur este necesar un cost, apare un alt atribut important - guvernele nu pot crește ușor

cantitatea de aur disponibilă. Etalonul aur este o marfă - ban standard. Banul are o valoare

care este fixată în termenii oferiți de marfa aur.