Gestiune Financiară

OBIECTIVELE CURSULUI

Obiectivul central al acestui curs este reprezentat de conturarea modalităților in care resursele financiare pot fi procurare si alocate in mod cat mai eficient la nivel de întreprindere , având ca scop principal maximizarea profitului.

Analitic, obiectivele pot fi structurate pornind analiza din momentul înființării unei întreprinderi astfel:

Prezentarea modalităților de alocare a resurselor pe termen lung concretizate in investițiile de pornire, dezvoltare, extindere pe care le poate realiza o întreprindere cu delimitarea principalelor tipuri de investiții, a pașilor necesari a se parcurge pentru a realiza selecția proiectelor investiționale si a principalelor metode ce pot fi utilizate in acest scop

Identificarea resurselor pe termen lung care pot fi folosite pentru a finanța programele investiționale pornind de la resursele proprii ale întreprinderii de natura interna si externa si continuând cu resursele împrumutate și cele de la Uniunea Europeana. Toate aceste resurse sunt abordate din punct de vedere al accesibilității, utilității și al modului in care ele pot fi procurate și folosite de către o întreprindere care funcționează pe piața din România.

Prezentarea rolului politicii de divident in contextul fundamentării politicilor de finanțare pe termen lung cu precizarea impactului pe care diversele tipuri de politici de divident îl generează asupra resurselor proprii disponibile în întreprindere și implicit, prin costul capitalului, asupra politicilor investiționale și profitului

Familiarizarea cu conceptul de gestiune eficientă a activității de exploatare cu tot ceea ce implică acesta pornind de la tipurile de politici de gestiune și finanțare a activității curente și continuând cu analize amănunțite a modalităților de dimensionare, optimizare si control a alocărilor de capitaluri pe termen scurt

Identificarea modalităților de finanțare a activității curente pornind de la fondul de rulment și continuând cu datoriile de exploatare, creditele bancare, factoringul, emisiunea de bilete de trezorerie și alte resurse. Prezentarea modalităților de determinare a costurilor capitalurilor ca si modalitate de selecție (alături de riscul implicat) între diferite variante de finanare și a căilor de optimizare a structurii financiare

Evaluarea eficienței politicilor de finanțare, investire și gestiune curentă prin prisma analizei performanțelor întreprinderii și a nivelului de sensibilitate a risc

Conturarea obiectivelor pentru perioada urmatoare și transpunerea acestora in plan financiar prin realizarea sistemului bugetar al întreprinderii

CAPITOLUL I ABORDAREA MANAGERIALA A GESTIUNII FINANCIARE

Acest prim capitol iși propune să realizeze o introducere în problematica care urmează a fi detaliată pe parcursul capitolelor următoare, prezentând contextul în care apare nevoia stabilirii și implementării unor reguli de gestiune eficientă a resurselor precum și principalele obiective ale gestiunii financiare.

1.1 Decizii și obiective manageriale susținute de teoriile economice

Buna funcţionare a întreprinderilor depinde de armonizarea intereselor grupurilor cointeresate (stakeholders) sau deţinătoare (holders) de interese (stakes), reprezentate de acţionari, angajaţi, creditori, furnizori, clienţi, consumatori, administraţii publice care urmăresc maximizarea propriei funcţii de utilitate. Totuşi utilitatea este un concept subiectiv, întrucât este legată de satisfacţii individuale care sunt extrem de diverse. În timp ce un angajat este stimulat de creşterea salariului, altul este stimulat de statutul social obţinut printr-o promovare, în timp ce altul de posibilitatea de a beneficia de stimulente oferite sub formă de maşină şi telefon de serviciu, călătorii plătite de întreprindere.

În contextul noilor realităţi din economie şi întreprinderi în care managerii şi sindicatele încep să aibă unele interese comune, utilitatea începe să fie legată de nevoia de siguranţă şi, de dorinţa de creştere a forţei întreprinderii într-un mediu economic şi social caracterizat prin creşterea competitivităţii. Managerii interesaţi de promovare şi performanţă, alături de restul angajaţilor interesaţi de formarea şi dezvoltarea lor profesională dar, şi de siguranţa existenţială, acţionează concertat pentru a asigura succesul firmei concretizat în creşterea averii acţionarilor sau a bunăstării acestora.

Succesul întreprinderii este indisolubil legat şi, în acelaşi timp reflectat de dinamica profitului destinat recompensării sub formă de dividende a capitalului investit de acţionari sau asociaţi în condiţii de risc, dar care poate fi în acelaşi timp reinvestit în anumite proporţii, în scopul autofinanţării creşterii stabilităţii şi performanţei acesteia pe piaţă.

Deciziile financiare luate de manageri conform teoriei financiare sau teoriei economice neoclasice trebuie să asigure obiectivul de maximizare a valorii întreprinderii sau maximizarea averii acţionarilor, analizat iniţial prin nivelul profiturilor. Ulterior, realizarea acestui obiectiv fundamental este analizat prin valoarea capitalizării bursiere (cursul acţiunilor x numărul total de acţiuni) pentru societăţile deschise (deţinute public) a căror acţiuni sunt listate pe pieţele bursiere, întrucât contribuie la maximizarea bunăstării acţionarilor.

Considerând că grupurilor de interese care compun întreprinderea sunt extrem de diverse, teoria managerială susţine, necesitatea ca managerii prin deciziile financiare luate să asigure maximizarea unei funcţii de utilitate, în scopul asigurării creşterii economice a întreprinderii, concretizată fie în creşterea cifrei de afaceri, fie în cea activului economic. Maximizarea funcţiei de utilitate este analizată în funcţie de următoarele variabile: profituri, valoarea investiţiilor, costuri, personal angajat, salariile managerilor.