Gestiunea Afacerilor

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN STUDIUL AFACERILOR.

SOCIETÃtI COMERCIALE sI ALTE ENTITÃtI ECONOMICE.

GESTIUNEA AFACERILOR

1.1. CONCEPTUL DE AFACERE

Etimologie: termenul de "afacere" provine din limba francezã, din substantivul "affaire".

Definitiile curente ale notiunii din literatura româneascã, apãrute în vechiul regim, scot în evidentã caracterul preponderent negativ al acestei activitãti.1

Exemple:

1. Tranzactie financiarã, comercialã sau industrialã, bazatã de obicei pe speculã sau pe speculatii, constând în vânzare, cumpãrare, creditare, antreprizã,

2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil,

3. Treabã (importantã), îndelenicire, ocupatie,

4. Afaceri interne (sau externe) = treburi obstesti privind problemele interne (sau externe) ale unei tãri.

Sinonime: chestiune, interes, problemã, treabã, daraverã, negot, tranzactie, avantaj, chilipir, cîstig, folos, pricopsealã, profit, haznã, scofalã, speculatie, bisnitã, gheseft, învâtrealã.

O asemenea modalitate de definire a notiunii de afacere conduce la ideea unei operatiuni bazate pe fapte de speculã sau speculatii, degajându-se un caracter negativ al acesteia.

În realitate însã, o afacere este o activitate sau o tranzactie bazatã pe temeiuri legale, având drept finalitate obtinerea de profit.

Definitiile de datã mai recentã, dau altã interpretare notiunii:

1. tip de activitãti economice proprii sistemului de piatã; activitate definitorie pentru natura acestui sistem.

În esentã, afacerile constau în încheierea si derularea de tranzactii, cu scopul obtinerii de cãtre participantii la acestea a anumitor avantaje.

Orice afacere are un obiect bine determinat, recunoscut de agentii economici implicati în desfãsurarea ei si reflectat ca atare în conditiile si modalitãtile ei specifice de realizare.

În activitãtile lor de afaceri, diferiti agenti economici îsi exercitã în mod direct si efectiv interesele si functiile ce le revin în ansamblul sistemului economic. Adoptarea de cãtre acesti agenti economici a anumitor linii de actiune are loc atât în virtutea autonomiei de care fiecare din ei dispune, cât si a raporturilor tranzactionale, concurentiale sau de cooperare care se stabilesc între ei.

Activitãtile de afaceri implicã asumarea de cãtre participantii la desfãsurarea lor anumite riscuri, precum si aplicarea unui set coerent de criterii de rationalitate privind formularea optiunilor, adoptarea deciziilor si evaluarea performantelor obtinute.

Abilitatea fiecãrui agent economic de a gestiona riscurile si de a opera cu criteriile de rationalitate, în raport cu caracteristicile mediului de afaceri, determinã crearea situatiilor de succes sau esec în afaceri,

2. denumire genericã atribuitã acelui sector economic ce reuneste totalitatea agentilor economici care functioneazã în spiritul cerintelor pietei si în acord cu regulile acesteia, urmãrind obtinerea de profit.

1 http://svn.dexonline.ro.

3

Din sectorul afacerilor fac parte unitãtile economice elementare, grupate în agregatele "firme producãtoare" si, respectiv, "institutii financiare si de credit".

Demararea unei afaceri noi sau achizitia uneia deja functionale porneste de la motivatii diverse:

- sansa de a obtine câstiguri mai mari decât dintr-o activitate remuneratã salarial,

- sansa de a fi propriul sef,

- oportunitatea de a conduce o echipã de profesionisti,

- valorificarea propriei experiente sau dobândirea de experientã într-un anumit domeniu de activitate etc.

Printre dezavantajele unei astfel de activitãti enumerãm:

- riscul financiar ridicat, legat de discontinuitatea veniturilor sau a câstigurilor si de modul de acoperire eventualelor pierderi,

- modul si programul de lucru,

- obligativitatea îndeplinirii unor sarcini mai putin plãcute,

- necesitatea unei permanente adaptãri la cerintele pietei.

Conditia financiarã de bazã pentru demararea unei afaceri este aceea ca profitul obtinut sã compenseze atât timpul, munca implicatã si banii investiti, cât si riscul asumat.

Afacerile se deruleazã, sub aspect legal, prin forme organizatorice denumite generic firmã/ întreprindere/ agent economic/ entitate economicã/ întreprinzãtor sau om de afaceri.

1.2. SOCIETÃtI COMERCIALE sI ALTE ENTITÃtI ECONOMICE

În sens restrâns, firma este o materializare a unei initiative lucrative.

În sens larg, firma este un sistem organizatoric care combinã factori de productie materiali, umani si financiari în scopul obtinerii/fabricãrii si vânzãrii de produse sau servicii.

Firma este privitã ca un fenomen de concentrare de persoane si/sau capitaluri, având un scop lucrativ, de desfãsurare a unor activitãti comerciale.

Elementele de caracterizare a unei firme sunt:

1. asocierea factorilor de productie,

2. asumarea riscului afacerii de cãtre întreprinzãtor,

3. organizarea întregii activitãti economice pentru atingerea unui scop lucrativ si motivational pentru toti participantii.

Sursa juridicã care reglementeazã activitatea comercialã este Codul comercial, care prin prisma dreptului comercial abordeazã subiectul de drept, respectiv comerciantul sau operatiile comerciale, adicã actele/faptele de comert.

COMERCIANTUL este persoana fizicã care desfãsoarã fapte de comert, precum si societãtile comerciale.

FAPTELE DE COMERt sunt operatii economice de importantã deosebitã.

În Codul comercial român nu de definesc faptele de comert ca atare, ci se face o enumerare exemplificativã si nelimitativã a acestora.

Elementul determinat al faptelor de comert este intentia de revinde, din dorinta de câstig (animus lucri).

Legislatia românescã permite, ca în alte tãri de altfel, organizarea afacerilor sub forma:

- afacerii colective,

- afacerii proprietate individualã.

Afacerea colectivã se realizeazã în societãti comerciale.