Gestiunea financiar-contabilă a întreprinderii

CAPITOLUL I.

CONTINUTUL GESTIUNII FINANCIAR-CONTABILE

A ÎNTREPRINDERII

I.1. Mediul întreprinderii. Fluxurile bÎnesti si ciclurile financiare

Activitatea întreprinderii nu poate fi conceputÎ în afara mediului în care ea

functioneazÎ, deoarece din acest mediu îsi achizitioneazÎ factorii de productie, în

acest mediu îsi valorificÎ produsele/serviciile, stabileste relatii contractuale cu

bÎncile si alti terti pentru a-si procura capitalul etc.

Mediul întreprinderii este definit, în conceptia unor autori, ca fiind

„ansamblul factorilor naturali, economici, financiari, tehnici, juridici, demografici,

sociali si politici, în contextul carora actioneazÎ o firmΔ1. În principal, mediul

este definit prin patru componente interdependente care influenteazÎ activitatea

întreprinderii, respectiv:

ƒ Componenta industrial-comercialÎ ce reflectÎ raporturile care se creeazÎ

între întreprindere si diferiti parteneri în procesul de achizitionare a

factorilor de productie si de valorificare a bunurilor si/sau serviciilor

derivate din activitatea de exploatare;

ƒ Componenta socialÎ are în vedere relatiile contractuale cu salariatii si

sindicatele cu privire la încadrarea în muncÎ, utilizarea fortei de muncÎ,

salarizarea si alte drepturi sociale ale personalului;

ƒ Componenta statalÎ este reprezentatÎ de ansambul obligatiilor

întreprinderii cÎtre bugetul de stat si de raporturile nÎscute ca urmare a

1 BucÎtaru D., Gestiunea financiarÎ a întreprinderii, Editura UniversitÎtii „Al. I. Cuza” Iasi, Iasi,

2003, p. 3

Gestiunea financiar - contabilã a întreprinderii

4

finantÎrii bugetare sub formÎ de subventii sau diverse facilitÎti fiscale ori

ca urmare a conlucrÎrii în vederea elaborÎrii strategiilor de dezvoltare

economicÎ a ramurilor de activitate din care face parte întreprinderea si a

economiei nationale;

ƒ Componenta financiarÎ se referÎ la totalitatea relatiilor dezvoltate de

întreprindere cu piata financiarÎ, în procesul de constituire si utilizare a

capitalurilor acesteia.

Asadar, pe lângÎ sistemul complex de relatii interne dintre componentele

structurii organizatorice si functionale proprii, întreprinderile dezvoltÎ un sistem

de relatii cu tertii, numiti în literatura anglosaxonÎ stakeholders, reprezentati de

furnizori, clienti, creditori, organismele publice, organizatii civile etc. Întretinerea

acestui sistem complex de relatii cu mediul, dictatÎ de necesitatea atingerii

obiectivelor pe care întreprinderea si le-a fixat, presupune schimburi între

întreprindere si mediu, cu ocazia cÎrora se transferÎ bunuri si monedÎ. Aceste

transferuri sunt cunoscute în literatura de specialitate sub numele de fluxuri

(materiale, bÎnesti, de fortÎ de muncÎ, informatonale, decizionale etc.).

Având în vedere cÎ la începutul procesului de productie transferul si

respectiv fluxurile vin din spre mediu spre întreprindere, iar la încheierea ciclului

de productie operatiunile de transfer si fluxurile sunt orientate din spre

întreprindere spre mediu, numerosi autori clasificÎ aceste fluxuri în:

ƒ Fluxuri de intrare (input);

ƒ Fluxuri de iesire (output).

Gestiunea financiarÎ se ocupÎ cu precÎdere de fluxurile bÎnesti, care

exprimÎ operatiunile de folosire a banilor în transferurile mediu - întreprindere si

invers. Astfel, la începutul proceselor de productie banii sunt transformati în

factori de productie, iar la încheierea ciclului productiv produsele si/sau serviciile

întreprinderii sunt transformate în bani. De cele mai multe ori existenta fluxurilor

bÎnesti implicÎ si existenta fluxurilor reale sau corporale (materii prime,

materiale, mÎrfuri, produse finite si/sau servicii etc.), acestea din urmÎ

reprezentând baza genezei celor dintâi.

Varietatea acestor douÎ categorii de fluxuri este mare în viata

întreprinderii. Unii autori considerÎ întreprinderea ca un „nod al fluxurilor”2,

deoarece pentru realizarea obiectului sÎu de activitate si pentru a obtine

performante economico-financiare întreprinderea dezvoltÎ fluxuri bÎnesti si reale,

ca urmare a legÎturilor cu piata factorilor de productie, consumatorii, piata

financiarÎ, statul.