Extras din curs
1.1. OBIECTIVELE ÎNTREPRINDERII ŞI FUNCŢIA EI FINANCIARĂ
Întreprinderea în sens economic şi juridic reprezintă o unitate autonomă cu scop lucrativ, de producţie, executare de lucrări, prestare de servicii sau de aprovizionare-distribuire (adică comercializare), este unitatea cu patrimoniu propriu juridiceşte definit la nivelul căreia se pot lua decizii cu caracter patrimonial. Raporturile întreprinderii cu terţii se desfăşoară pe bază de contract, iar raporturile cu statul numai în baza prevederilor legilor adoptate.
În economia românească întreprinderea apare fie sub_forma societăţilor comerciale, fie sub forma regiei autonome, diferenţa între cele două fiind dată numai de caracterul proprietăţii.
Patrimoniul societăţilor comerciale este în proprietate privată, în timp ce patrimoniul regiei autonome este proprietate de stat. Ambele forme de întreprindere funcţionează la fel, atât în privinţa organizării raporturilor cu terţii cât şi în ceea ce priveşte raporturile cu Statul.
Potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind înfiinţarea şi funcţionarea societăţilor comerciale, acestea pot fi de cinci feluri - societăţi în nume colectiv (SNC), societăţi în comandită (simplă si pe acţiuni), societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată.
Activitatea de producţie, în industrie, dar şi în agricultură se desfăşoara în cadrul societăţilor pe acţiuni capabile să mobilizeze disponibilităţile băneşti ale unei mari mase de deţinători şi să le transforme în capitaluri productive.
Indiferent de forma juridică de organizare, capitalul necesar se procură prin libera asociere a deţinătorilor de disponibilităţi băneşti sau elemente materiale apte de a fi utilizate. Societăţile în nume colectiv, societăţile în comandită simplă precum şi societăţile cu răspundere limitată sunt asociaţii între un număr redus de parteneri, care fiecare în parte deţine, sub forma părţilor sociale, o parte mai mare sau mai mică din capitalul societăţii; asociaţii sunt legaţi prin contractul de societate. Ieşirea unui asociat din societate pune sub semnul întrebării menţinerea societăţii în nume colectiv sau în comandita simplă; în ceea ce priveşte societatea cu răspundere limitată, un asociat nu-şi poate vinde partea socială decât cu acordul celorlalţi asociaţi. Asistăm aşadar la un fel de personalizare a capitalului societăţii, dreptul de proprietate asupra lui sau asupra unei părţi din el, neputând circula independent pe piaţa financiară.
Acţionarii îşi pot vinde acţiunile (dreptul de proprietate asupra unei părţi din capitalul social) în orice moment fără ca societatea să sufere vreo schimbare şi fără a fi nevoie de acordul celorlalţi acţionari. Asistăm deci la o circulaţie a dreptului de proprietate pe piaţa financiară.
Fenomenele economice sunt acte de voinţa, de decizii referitoare la afectarea resurselor au ca scop, cât şi ca efect generarea de "mişcări" adică de fluxuri de muncă, de materiale, de energie, de produse finite şi de bani între locurile de provenienţă şi consum.
Fluxurile circulă în întreg spaţiul economic, economia fiind reprezentată de o reţea de canale prin care mărfurile, serviciile, banii, trec din locurile de producţie în cele de consumaţie prin intermediul unor centre de intersecţie , reprezentate de veritabili agenţi economici cu patrimonii destinate şi cu drepturi de decizii economico-financiare depline, cunoscuţi sub denumirea de întreprinderi.
Pentru a "putea produce efectele utile scontate, întreprinderea consumă bunuri, servicii şi muncă având ca scop final obţinerea de profit, livrând cumpărătorilor solvabili bunuri şi servicii la un preţ mai mare decât costul obţinerii lor.
Întreprinderea este nevoită să se întoarcă atât în amonte - spre furnizorii săi - cât şi în aval - spre clientela sa, realizând în acest sens joncţiunea lor.
Se realizează deci două curente complementare dar de sens şi naturi diferite. Un prim flux real de "servicii" spre întreprindere şi un alt flux monetar, dinspre întreprindere, fluxurile se echilibrează valoric. Furnizorii asigură echipamentele industriale, materialele, energia şi serviciile necesare, întreprinderea plătind preţurile şi tarifele negociabile; şi în acest caz se realizează fluxuri complementare de sens contrar şi de naturi diferite, fluxuri reale dinspre furnizori spre întreprindere şi fluxuri monetare dinspre întreprindere spre furnizorii de orice fel.
Nivelul salariilor, al preţurilor şi tarifelor se negociază, totuşi se poate afirma că fluxurile monetare au un rol principal, deoarece prin intermediul lor se reglează debitul cantitativ şi calitativ al fluxurilor reale spre întreprindere.
După procurarea bunurilor, precum şi a muncii, întreprinderea îşi întoarce faţa spre aval, spre clientelă, pentru a-şi vinde produsele, lucrările şi serviciile.
Spre clientelă se scurg fluxuri reale, iar dinspre clientelă spre întreprindere se realizează fluxurile monetare, ca fluxuri complementare de sens contrar şi de natură diferită în raport cu fluxurile reale.
Deosebit de fluxurile monetare complementare fluxurilor reale în întreprindere şi în legătură cu întreprinderea se desfăşoară şi fluxuri monetare fără legătură imediată cu fluxurile reale.
Este vorba de fluxurile monetare prin care se constituie capitalul total al întreprinderii, prin care se reglează, se repartizează surplusul financiar, profitul obţinut în urma derulării întregului proces economic, concretizat în profit.
Capitalurile întreprinderii se constituie din acumulări financiare anterioare din afara întreprinderii sau din întreprindere, acumulări care la rândul lor au rezultat din procese economice anterioare(fluxuri reale - fluxuri monetare).
Preview document
Conținut arhivă zip
- capitol1_curs.doc
- capitol2_curs.doc
- capitol3_curs.doc
- capitol4_curs.doc
- capitol5_curs.doc
- capitol6_curs.doc
- capitol7_curs.doc
- capitol8_curs.doc
- capitol9_curs.doc
Alții au mai descărcat și
Introducere Criza economică actuală și problemele sociale și de mediu determină creșterea rolului de informare financiară și economică în luarea...
3.1.Aspecte teoretice În prezent, întreprinderile românesti întocmesc un model de bilant lista prin actiunea OMF 94/2001 (în cazul...
1. Notiunea de cont. Structura si forma contului. Pentru a descrie situatia si miscarea fiecarui element patrimonial luat în parte, precum si a...
Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica, apartinând unei persoane fizice sau juridice, precum si...
OBIECTIVELE CURSULUI Obiectivul central al acestui curs este reprezentat de conturarea modalităților in care resursele financiare pot fi procurare...
1.1. Delimitarea conceptuala a contabilitatii de gestiune Informatiile oferite de contabilitate, ca instrument de cunoastere, gestiune si control...
1. TERMINOLOGIA OPERATIUNILOR DE TEHNICA TURISMULUI Ansamblul metodelor, procedeelor si regulilor imbinate cu o anumita maiestrie personala...
I.1. Evolutia contabilitatii partida dubla isi are originile spre sfarsitul Evului Mediu (395 1453) , iar in acest moment apar si primele...
Te-ar putea interesa și
CAPITOLUL I 1.1. PRINCIPII GENERALE PRIVIND CONTROLUL FINANCIAR În conformitate cu prevederile legale, controlul financiar se organizează prin...
INTRODUCERE Intreprinderile evolueaza intr-un mediu financiar care le ofera instrumente si posibilitati de actiune specifice, dar le impun in...
INTRODUCERE Activitatea unei intreprinderi trebuie să fie generatoare de efecte pozitive care conduc la susținerea principiului continuității...
Introducere În lucrarea pe care am întocmit-o mi-am propus să realizez o analiză a gestiunii financiare a firmelor private prin intermediul...
CAPITOLUL 1. GESTIUNEA CONTABILĂ ŞI FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII. CONSIDERAŢII GENERALE 1.1 Definiţia şi conţinutul gestiunii financiare...
Cap.I. ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTROLUL FINANCIAR DE GESTIUNE 1.1. Definitia controlului financiar de gestiune Controlul financiar de gestiune...
CAPITOLUL I Conţinutul gestiunii financiare a firmei 1.1 Definirea şi componentele gestiunii financiare Gestiunea financiară poate fi definită...
Cap.I. ASPECTE GENERALE PRIVIIND CFG Definiţia controlului financiar de gestiune Este un control ulterior care urmăreşte respectarea...