Extras din curs

1. Obiectul si rolul gestiunii fiscale în conducerea societatilor comerciale

Contabilitatea si fiscalitatea constituie doua discipline adesea independente una de alta. Societatile comerciale, regiile autonome si alte institutii de stat prezinta un ansamblu de documente contabile si fiscale care trebuie analizate în ansamblu si nu independent unul de altul.

Contabilitatea raspunde în plan informational si decizional la problematica gestiunii valorilor economice separate patrimonial. Entitatile patrimoniale au constituit spatiul de reprezentare si actiune al contabilitatii.

Unul din interesele informationale onorate de contabilitate, considerat de unii autori principal, este cel fiscal. Din totdeauna pentru contabilitate a existat problema concilierii sale cu fiscalitatea. Cauza perpetua a unei asemenea situatii a fost generata de faptul ca nu în toate cazurile principiile contabile privind evaluarea si calculul economic sunt convergente cu cele

fiscale, care nu se subordoneaza prezentarii unei imagini fidele a operatiilor ce au loc în întreprindere. Principiile fiscale urmaresc fie stimularea, fie inhibarea unor activitati.

Prin Directiva a IV-a a C.E.E. s-a stabilit interactivitatea între dreptul contabil si dreptul fiscal. Aceasta este realizata prin Gestiunea fiscala a întreprinderii.

Obiectul de studiu al Gestiunii fiscale îl constituie analiza distorsiunilor sau abaterilor prin incompatibilitatea între regula fiscala si contabila, convergentele dintre ele, precum si stabilirea, pe baza analizei lor, a strategiei, a riscului fiscal si eficientei fiscale a întreprinderii. A gestiona eficient resursele economice si financiare ale întreprinderii înseamna a lua în calcul si dimensiunea fiscala a afacerilor. Pe baza analizei financiare, din documentele de sinteza, se pot stabili performantele trecute si estimarea viitorului probabil, riscului si eficacitatii fiscale.

Gestiunea fiscala se adreseaza tuturor întreprinderilor care au în obiectul de activitate acte de comert, operatii economice si financiare destinate obtinerii de profit. Pentru acest motiv trebuie respectate principalele mecanisme ale fiscalitatii, fara ca profesionistul contabil sa se

abata de la obiectivul fundamental al contabilitatii, obtinerea unei imagini clare, complete si reale (o imagine fidela) a patrimonului, a situatiei financiare si a rezultatelor.

Fiscalitatea are la baza dreptul contabil pentru a determina regimul de impozitare privind beneficiile, TVA, impozitele si taxele locale, contributiile pentru asigurari sociale etc.

Contabilitatea, în cadrul obiectivelor de imagine fidela, are un rol esential în economie pentru a furniza situatii financiare. Aceste situatii prezinta credibilitate daca sunt:

- inteligibile (întelese de diversi utilizatori);

- relevante (în raport cu necesitatea luarii de decizii);

- corecte (sa inspire încredere în fidelitatea informatiilor);

- sa fie comparabile în timp si spatiu.

Imaginea traditionala a fiscalitatii ca instrument de constrângere este înlocuita cu cea de gestiune fiscala a întreprinderii.

Odata cu dezvoltarea afacerilor, fiecare operatie este generatoare de un element fiscal.

Obligatiile, riscul, controlul si sanctiunile au fost de-a lungul timpului asociate fiscalitatii, conferindu-i o imagine de constrângere greu acceptata atât de conducerile întreprinderilor, cât si de cetateni.

Întreprinderea a fost mental orientata sa acorde mai multa atentie parametrului fiscal. Aceasta se explica prin convergenta dintre fiscalitate si aplicabilitatea teoriei contabile în viata întreprinderii. Fiecare tranzactie economica de cele mai multe ori genereaza impozite. Din acest motiv trebuie sa se tina cont de numarul mare de reguli aplicabile, de evolutia lor constanta în timp si spatiu, de problemele de armonizare ale fiscalitatii cu contabilitatea.

Greutatile financiare parcurse de întreprinderi într-o societate care doreste trecerea de la o economie supracentralizata, la una de piata pot constitui ameliorari dar si penalitati aplicabile în momentul punerii în evidenta a neregulilor, atât în domeniul contabilitatii cât si al fiscalitatii.

Apropierea întreprinderii de parametrul fiscal poate fi justificata din cel putin doua puncte de vedere. O prima justificare rezida din importanta punerii fata în fata a fiscalitatii în viata întreprinderii cu partea practica. A doua justificare îsi gaseste ratiunea în faptul ca întreprinderile si partenerii lor de afaceri sunt din ce în ce mai receptivi la ideea ca în multe domenii fiscalitatea nu este imperativa ,dar lasa întreprinderii posibilitatea de a alege ceea ce poate utiliza mai bine în interesul sau.

Dupa 1998 în tara noastra sistemul fiscal a fost în permanenta supus reorganizarii, concentrându-se atentia pe termen scurt asupra atingerii obiectivului major, acela de încasare a veniturilor fiscale la buget. Întreprinderile românesti nu au beneficiat de optiuni fiscale juridice, decât în mica masura. Lipsa unui management fiscal, atât la nivel executiv cât si parlamentar, s-a rasfrânt ca un „bumerang” asupra bugetului de stat, facilitând frauda si evaziunea fiscala. Pe de alta parte, conducerea întreprinderii a transformat contabilitatea ca principala sursa de informatii pentru administratiile fiscale. Or, obiectivul situatiilor financiare este acela de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare ce sunt utile în luarea deciziilor economice unei game largi de utilizatori: investitori, salariati, furnizori si creditori comerciali, clienti, guvernul si institutiile sale, public.