IAS 37

Aplicarea principiului prudentei genereaza diverse implicatii fiscale, regasite uneori sub forma cheltuielilor care se înregistreaza pentru determinarea deprecierilor sau riscurilor probabile care diminueaza rezultatul si implicit impozitul pe profit. În plus, asimetria specifica prudentei determina neadaugarea la acelasi rezultat a veniturilor probabile, motiv în plus care cauzeaza nereflectarea totala a tuturor cheltuielilor recunoscute si acceptate ca deductibile fiscal în urma aplicarii principiului prudentei. În aceasta situatie, reglementarile de natura fiscala intervin restrictiv asupra implicatiilor prudentei, reducând drastic deductibilitatea cheltuielilor cu provizioanele, astfel ca regula contabila nu mai corespunde cu cea fiscala, desi practicianul contabil trebuie sa aplice principiul prudentei pentru respectarea imaginii fidele. Tratamentul contabil al acestor provizioane, datorii si active contingente reprezinta obiectivul principal al prezentei norme internationale.

Pornind de la defininirea provizionului ca un pasiv cu exigibilitate sau valoare incerta, actualul standard international de contabilitate asigura cele mai potrivite criterii si metode de recunoastere a provizioanelor si de identificare a datoriilor si activelor contingente. Provizioanele si contingentele apar în urma evenimentelor petrecute la închiderea exercitiului financiar, care genereaza posibile obligatii de plata. Iata de ce scopul primordial al IAS 37 este de a prezenta în anexele rapoartelor financiare informatii pertinente referitoare la natura, perioada si sumele corespunzatoare datoriilor si activelor contingente. Totusi, exceptiile de la aplicarea IAS37 se refera la:

- obligatiile rezultate din instrumente financiare înregistrate la valoarea reala

- obligatiile rezultate din contractele executorii, mai putin din cele cu titlu oneros

- obligatiile aparute în cadrul societatilor de asigurari din contracte cu detinatorii de polite

- obligatiile care intra sub incidenta altui IAS

Estimarea si reflectarea contabila a provizionului sunt posibile ca urmare a evenimentelor trecute, ce permit oricarei entitati juridice sa faca fata angajamentelor rezultate din dispozitiile juridice (legale, contractuale) sau din practicile anterioare de asumare a unor obligatii implicite/responsabilitati benevole. Este cazul unui magazin de vânzare cu amanuntul, care are o politica de restituire a contravalorii bunurilor returnate de catre clientii nemultumiti, cunoscuta de altfel pe piata. În acest caz, evenimentul anterior reprezentat de vânzarea marfurilor genereaza obligatia implicita, care va face probabila iesirea de resurse promotoare de avantaje economice viitoare (contravaloarea marfurilor returnate). Astfel, necesitatea unui provizion este implicita, iar estimarea marimii acestuia se va realiza în functie de avantajele viitoare create. Din acest exemplu se poate contura ideea ca diferenta dintre un provizion si o datorie contingenta consta tocmai în probabilitatea aparitiei unei obligatii generata de producerea evenimentului. Astfel, în conditiile unei probabilitati a aparitiei obligatiei într-o proportie variabila între 0% si 50%, rezultatul (obligatiile si activele) se consemneaza în Anexe, iar în conditiile unei probabilitati variabile între 50% si 100%, obligatiile se reflecta cu ajutorul conturilor de provizioane, iar activele se prezinta în Anexe. În calitatea lui de obligatie pe perioada si în suma incerte, recunoasterea provizionului trebuie realizata în situatiile: