IAS - IFRS în contabilitatea curentă

Cap. I Considerente generale privind normele internaţionale de contabilitate şi raportare financiară (IAS/IFRS)

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile, emise, în prezent, de International Accounting Standards Board (IASB). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute însă sub vechea denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS). IAS au fost emise între 1973 şi 2001 de către International Accounting Standards Committee (IASC). În aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS. Deşi în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS.

IASC, devenit în 2000 IASB, s-a înfiinţat în anul 1973, ca organism independent, cu sediul la Londra. El a apărut ca răspuns la necesităţile de rezolvare a unor probleme practice la nivel internaţional, fiind cel mai influent şi mai avansat organism în materie de normalizare şi armonizare contabilă.

Necesitatea înfiinţării IASB este argumentată astfel : „IASB s-a născut din dorinţa şi nevoia de a distila, la nivel internaţional, experienţa contabilă specifică diferitelor ţări, de a armoniza diferenţierile culturale şi caracteristicile socio-economice care „încarcă” sistemele contabile naţionale şi de a elabora un model conceptual unitar al situaţiilor financiare”. Unii autori leagă apariţia organismului internaţional de normalizare de criza fordismului şi expansiunea fără precedent a corporaţiilor multinaţionale. Acestea au filiale în foarte multe ţări, guvernarea nu se poate efectua decât de la distanţă, iar pentru acest lucru este nevoie de o uniformitate a informaţiilor contabile. Altfel spus, contabilitatea devine un mecanism de monitorizare a activităţii corporaţiilor. Ambiţia IASB a fost să devină normalizatorul mondial în ceea ce priveşte normalizarea informaţiei contabile destinată investitorilor, indiferent de sectorul de activitate şi mărimea întreprinderilor, de operaţiile realizate, natura informaţiei şi mijloacele utilizate . Sublinierea noastră e că şi-a atins obiectivul. Dorinţa organismului internaţional de normalizare contabilă este justificată de faptul că în lipsa unor norme acceptate la scară internaţională, normele contabile americane (US-GAAP) s-ar fi impus cu uşurinţă.

Una dintre atribuţiile IASB este, aşa cum am menţionat anterior, emiterea Standardelor Internaţionale de Contabilitate, respectiv a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară , standarde care să reflecte punctul de convergenţă a tuturor părţilor interesate de informaţia contabilă. Modificarea denumirii a avut loc datorită faptului că normele internaţionale vizează, îndeosebi, conţinutul şi prezentarea situaţiilor financiare şi mai puţin aspecte de contabilizare. Unii autori nu sunt de aceeaşi părere , afirmând că schimbarea denumirii normelor, „din norme contabile” în „norme de raportare financiară” constituie o veritabilă revoluţie care modifică orientarea seculară a contabilităţii, în sensul că aceasta nu mai este în slujba dezvoltării economice care se bazează pe producţia de bunuri şi servicii, ci ea serveşte acum circulaţiei extrem de rapide a capitalurilor. Considerăm, totuşi, că este o exagerare!

Aşadar, obiectivul IASB este de a publica şi promova Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, universal acceptate. Aceasta nu înseamnă că Standardele Internaţionale de Contabilitate presupun standardizarea contabilităţii, ele încurajează utilizarea anumitor convenţii şi principii generale în construcţia raţionamentului profesional, fără să anihileze particularităţile naţionale. Dacă la nivelul Uniunii Europene, Directivele contabile se impun în mod obligatoriu, organismul de normalizare (IASB) nu are putere coercitivă, aplicarea normelor contabile internaţionale fiind, oarecum, facultativă, dar încurajată, spunem noi. Chiar dacă organismul internaţional de normalizare (IASB) vine în sprijinul întreprinderilor din întreaga lume, totuşi universul acestuia este reprezentat de situaţiile financiare consolidate ale societăţilor multinaţionale cotate la bursă. Se presupune că, statele mai puţin dezvoltate nu ar trebui să ia normele internaţionale drept reguli, deoarece acestea sunt prea adaptate companiilor multinaţionale şi n-ar putea răspunde, cu precizie, economiilor în creştere. Totuşi, acestea pot fi utilizate ca ghid pentru normalizatorii naţionali. La nivel internaţional nu există, însă, o regulă. De exemplu, în Singapore, normele internaţionale de contabilitate sunt aplicate direct, ca norme contabile naţionale, în Republica Moldova sunt utilizate ca o documentaţie utilă în vederea elaborării normelor contabile naţionale sau, în alte ţări, pot fi utilizate ca referinţă în vederea asigurării comparabilităţii reglementărilor contabile naţionale cu normele contabile internaţionale.