IFRS pt instituții publice

În prezent, aproape fiecare tara sau grup de tari are propriul sau sistem de

contabilitate, contabilitatea fiind o stiinta cu profunde radacini sociale si istorice.

În aceste conditii, un limbaj contabil universal constituie un deziderat esential atât al

contabililor cât si al mediului de afaceri. În ultimul deceniu, internationalizarea afacerilor a

determinat ca aceasta problema sa devina tot mai de actualitate si mai presanta. Se apreciaza

ca o comunicarea contabila într-un limbaj armonizat va permite grupurilor multinationale sa

aplice principii contabile comune la nivelul tuturor unitatilor, ceea ce va facilita procesele de

achizitie si vânzare de societati si va asigura un nivel mai mare de încredere, relevanta si

fidelitate a informatiei contabile. De aceea se fac eforturi deosebite ca disciplina contabilitate

sa devina o stiinta cu adevarat exacta si universala. Acest fapt nu poate fi realizat decât prin

normalizarea contabila guvernamentala sau a organismelor internationale ale profesionistilor

contabili.

Din acest motiv, perioada de dupa revolutia din România s-a caracterizat printr-un

proces continuu de legiferare în toate domeniile cu precadere în domeniul dreptului si al

contabilitatii, viata economica si sociala cautându-si fagasul economiei de piata. Timp de

peste 15 ani, contabilitatea în România a oscilat continuu între Directivele europene si

Standardele Internationale de contabilitate dar dupa aderarea la Uniunea europeana

contabilitatea s-a stabilizat pe contabilitatea Uniunii europene la rândul ei puternic

armonizata cu Standardele internationale de contabilitate.

Asa se face ca organisme tot mai numeroase din Uniunea Europeana si de pretutindeni

se ocupa de organizarea si functionarea contabilitatii ca o componenta fundamentala a

afacerilor.

Amintim câteva din organismele specializate, mai ales ca, în continuare, ne vom mai

întâlni cu ele:

• Comitetul pentru Reglementarea Contabilitatii (ARC);

• Federatia Expertilor Contabili (FEE);

• Federatia internationala a Contabililor (IFAC);

• Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiara (EFERAG);

• Consiliul pentru Raportare Financiara (FRC);

• Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB);

• Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASCF);

• Consiliul pentru Interpretarea Standardelor Contabile (SEC).

• Corpul Expertilor contabili si Contabililor autorizati din România (CECCAR);

• În România, dezvoltarea cadrului institutional în domeniul contabilitatii si al

profesiei contabile se realizeaza prin Consiliul Contabilitatii si Raportarilor Financiare. Modul

de organizare si functionare, atributiile si sursele de finantare ale acestuia se stabilesc prin

regulamentul de organizare si functionare, care se aproba prin hotarâre a Guvernului.

La toate acestea se adauga comisii, consilii, asociatii etc. zonale si internationale, din

toata lumea care si-au creat instrumente de lucru, printre care cele mai uzuale sunt:

• I.A.S. – Standardele Internationale de Contabilitate;

• I.F.R.S. – Standardele Internationale de Raportare financiara;

• I.P.S.A.S.– Standardele Internationale de Contabilitate pentru Sectorul Public;

• I.S.A. – Standardele Internationale de Audit.

Cu toate acestea, procesul de normalizare contabila internationala este dominat, în

principal, de lucrarile a doua organisme: Comitetul pentru Standarde Internationale de

Contabilitate (IASC/ IASB) si Uniunea Europeana (UE).

Normalizarea contabila în sectorul public din România

În România, dezvoltarea sistemului de contabilitate si-a propus ca obiectiv principal

alinierea legislatiei contabile românesti cu directivele europene în vederea îndeplinirii

cerintelor de aderare la Uniunea Europeana, precum si armonizarea (convergenta) cu

Standardele Internationale de Contabilitate (pentru sectorul publi), situatie impusa de procesul

de globalizare economica si de dezvoltare a pietelor de capital.

Organizarea contabila în România este asigurata de Legea contabilitatii (nr.82/1991,

republicata 2008-art.1-alin.1 1) „societatile comerciale, societatile/companiile nationale,

regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si

celelalte persoane juridice au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie,

respectiv contabilitatea financiara, potrivit legii, si contabilitatea de gestiune adaptata la

specificul activitatii”.

„Institutiile publice, asociatiile si celelalte persoane juridice cu si fara scop

patrimonial, precum si persoanele fizice care desfasoara activitati producatoare de venituri au,

de asemenea, obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respectiv

contabilitatea financiara si, dupa caz, contabilitatea de gestiune (art.1-alin.2).

Contabilitatea, ca activitate specializata în masurarea, evaluarea, cunoasterea,

gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor

obtinute din activitatea persoanelor juridice si fizice prevazute la art. 1, trebuie sa asigure

înregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu

privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atât pentru

cerintele interne ale acestora, cât si în relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii

financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori.

Contabilitatea publica cuprinde:

a) contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare, care sa reflecte încasarea veniturilor si

plata cheltuielilor aferente exercitiului bugetar;

b) contabilitatea Trezoreriei Statului;

c) contabilitatea generala bazata pe principiul constatarii drepturilor si obligatiilor, care sa

reflecte evolutia situatiei financiare si patrimoniale, precum si a excedentului sau a deficitului

patrimonial;

d) contabilitatea destinata analizarii costurilor programelor aprobate.

Contabilitatea institutiilor publice asigura informatii ordonatorilor de credite cu privire

la executia bugetelor de venituri si cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum si

pentru întocmirea contului general anual de executie a bugetului de stat, a contului anual de

1 Legea nr. 82/1991, legea contabilitatii, republicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 18/06/2008

executie a bugetului asigurarilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum si a conturilor

anuale de executie ale bugetelor locale.