Instrumente de Control - Capitolul 1

1.1.1. Definirea, importanţa şi funcţiile Sistemului Informaţional

Sistemul este „un ansamblu de elemente independente care interacţionează pentru atingerea unui obiectiv” această definiţie luând în consideraţie caracteristicile de scop, mediu, evoluţie, incertitudine, grad de observare, permiţând trecerea progresivă de la universalitatea vagă la domeniul probabilului şi de la probabil la certitudine, utilizând respectiv iteraţii specifice între elementele de intrare şi de ieşire ale sistemului.

Conceptul de sistem în aprecierea lui Lobstein, poate fi definit ca fiind „un ansamblu de elemente, având între ele relaţii definite precis şi care funcţionează pentru atingerea unui anume scop”.

Şcoala sistemică, ca „promotoare a managementului modern”, oferă instrumente de investigare şi studiu foarte bogate celor a căror misiune este să înţeleagă funcţionarea întreprinderilor, să identifice pentru a analiza, să analizeze pentru a explica, să explice pentru a ameliora.

Analiza complexă a sistemelor se bazează pe ideea că performanţele sistemului pot fi permanent îmbunătăţite, că în orice sistem există perfecţionarea organizării şi conducerii, a îmbunătăţirii performanţelor sale tehnice, economice, financiare, informaţional-decizionale, etc.

Un sistem informaţional este constituit dint-un ansamblu de mijloace umane şi tehnice conectate dinamic prin administrarea informaţiei, obiectivul sistemului informaţional fiind informaţia.

Deci, Sistemul Informaţional poate fi definit ca ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea, fundamentarea şi realizarea obiectivelor întreprinderii.

Una dintre componentele sistemului de organizare şi gestionare a agentului economic o constituie circuitele sale informaţionale.

Într-o primă acceptare a noţiunii, informaţia este cea care ne ajută să obţinem noi cunoştinţe, rezultând în urma comunicării omului cu mediul înconjurător, ea fiind sinonimă cu „a şti”, „a cunoaşte”, „a putea”, reprezentând o componentă de bază a Sistemului Informaţional.

Informaţia poate fi considerată un bun de consum de masă, fiind folosită de o mulţime de utilizatori: întreprinderi mici şi mijlociii, societăţi cotate la bursă, investitori, stat, etc.

Calitatea informaţiei este caracterizează prin mai multe atribute:

viteză – stabileşte timpul necesar unei informaţii pentru a parcurge drumul de la emitent la receptor;

frecvenţă – reprezintă numărul de informaţii de acelaşi tip într-o unitate de timp, determinând ritmicitatea informaţiilor;

accesibilitate – depinde de mijloacele de comunicaţie, gradul de pregătire a personalului, modalităţile de stocare etc.;

actualitate – reprezintă capacitatea informaţiei de a prezenta evenimente recente;

inteligibilitate – presupune proprietatea unei informaţii de a fi percepută de către utilizatori;

fiabilitate – reprezintă capacitatea informaţiei de asigura o imagine reală şi sigură a unui eveniment/obiect;

pertinenţă – presupune calitatea informaţiei de a oferi răspunsuri într-o situaţie dată;

vârstă – se exprimă prin durata din momentul colectării informaţiilor, până în momentul transpunerii în acţiune a deciziilor luate pe baza acestora.