Instrumentele Utilizate în Analiza economico-financiară

Principalele surse informaţionale utilizate de analiza economico-financiară pornesc de la situaţiile financiare anuale întocmite de întreprinderi,respectiv: bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele explicative la bilanţ.

În prezent situaţiile financiare anuale întocmite de întreprinderi sunt reglementate prin actul normativ: OMF 1752/2005.

Situaţiile financiare anuale se compun din:

Bilanţul contabil, care este documentul de sinteză cu ajutorul căruia se prezintă situaţia patrimonială a întreprinderii la un moment dat, adică bunurile economice, drepturile şi obligaţiile reflectate în activul respectiv pasivul bilanţului. Bilanţul contabil potrivit OMF 1752/2005 are format vertical în listă.

Contul de profit şi pierdere reflectă rezultatele exerciţiului ce provin din activitatea întreprinderii (cifra de afaceri, veniturile şi cheltuielile exerciţiului, precum şi rezultatul exerciţiului).

Situaţia fluxurilor de trezorerie (sau cash-flow în accepţiune anglo-saxonă) reflectă trei principale categorii de fluxuri: fluxul de numerar din activitatea de exploatare, fluxul de numerar din activitatea investiţională şi fluxul de numerar din activităţi de finanţare. Pentru construcţia tabloului fluxurilor de trezorerie se poate utiliza metoda directă sau metoda indirectă.

Situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţie solicitată doar

întreprinderilor mari şi foarte mari.

Notele explicative la situaţiile financiare vor face referire la:

- active imobilizate;

- provizioane;

- repartizarea profitului;

- analiza rezultatului din exploatare; .

- situaţia creanţelor şi datoriilor;

- principii, politici şi metode contabile;

- participări şi surse de finanţare;

- informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi supraveghere;

- calculul principalilor indicatori economico-financiari;

- alte informaţii.

1.1. Bilanţul contabil

Criteriile de ordonare a elementelor în bilanţul contabil sunt următoarele:

- gradul de lichiditate pentru elementele de activ;

- gradul de exigibilitate pentru elementele de pasiv;

Activul bilanţului conţine mijloacele pe care întreprinderea le are la dispoziţie pentru derularea activităţii, acestea sunt ordonate în sensul crescător al gradului de lichiditate şi sunt înregistrate la valoarea netă. Principalele grupe ale elementelor de activ sunt:

- active imobilizate;

- active circulante;

- cheltuieli în avans.

Pasivul bilanţului conţine sursele de finanţare ale întreprinderii, acestea fiind ordonate în sensul descrescător al gradului de exigibilitate, iar principalele grupe sunt:

- datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an;

- datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an;

- provizioane;

- venituri în avans;

- capital şi rezerve.

Analiza posturilor bilanţiere vizează câteva aspecte pe care le vom prezenta în cele ce urmează pentru un post de activ.

Analiza imobilizărilor corporale

a) Factori de modificare a valorii imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe):

- amortizarea calculată anual - diminuează valoarea acestora;

- achiziţionarea şi punerea în funcţiune de noi clădiri, utilaje, instalaţii, mijloace de transport, etc. - determină sporirea valorii imobilizărilor;

- acţiunile de reevaluare a imobilizărilor corporale care pot determina creşterea sau diminuarea valorii imobilizărilor corporale;

- scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe, amortizate sau neamortizate, care diminuează valoarea acestora.

- aportul de capital în natură adus sau retras de către acţionari;

b) Sensul şi semnificaţia modificării valorii imobilizărilor :

- IMf > 1, ceea ce înseamnă că valoarea imobilizărilor corporale în perioada curentă este mai mare decât în perioada de bază, iar această evoluţie are loc când valoarea de intrare a mijloacelor fixe puse în funcţiune devansează valoareaamortizării plus valoarea mijloacelor fixe scoase din funcţiune (vândute, casate);

- IMf= 1, valoarea imobilizărilor corporale se menţine constantă atunci

când amortizarea calculată plus valoarea imobilizărilor corporale scoase din funcţiune este compensată,integral, prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe puse în funcţiune;

- IMf < 1, valoarea imobilizărilor corporale în perioada curentă este mai

mică decât în perioada de bază, această evoluţie fiind generată de valoarea de intrare a punerilor în funcţiune nu compensează integral amortizarea calculată plus valoarea scoaterilor din funcţiune.