Întreprinderea și Contabilitatea

1.1. Întreprinderea – locul de organizare a contabilitatii

Definitie: Întreprinderea reprezinta veriga organizatorica a economiei nationale care realizeaza unirea factorilor de productie (capital si munca) în scopul producerii si desfacerii de bunuri economice (produse, lucrari, servicii, informatii) în functie de cerintele pietei, pentru obtinerea de profit.

Mijloacele materiale ale întreprinderii cuprind: terenuri, cladiri, utilaje, mijloace de transport, materii prime si materiale, disponibilitati banesti , etc.

Mijloacele umane sunt reprezentate prin salariatii întreprinderii grupati în: lucratori direct productivi, indirect productivi, personal TESA (tehnic, economic, administrativ si de alta specialitate).

În cadrul întreprinderii se combina resurse umane, materiale, financiare si informationale - formând structurile organizatorice ale acesteia: sectii, ateliere, ferme, depozite, magazine, etc.

Putem spune deci, ca întreprinderea este un sistem complex.

Combinarea factorilor de productie în cadrul unor procese de productie – da nastere la noi valori de întrebuintare, conform cerintelor pietei.

Putem spune deci, ca întreprinderea este un sistem economico – social.

Rolul sau economic deriva din faptul ca, pe de o parte atrage factorii de productie – obtinând bunuri si servicii la costuri cât mai avantajoase – iar, pe de alta parte – vinde aceste produse si servicii, creând veniturile capabile sa acopere costurile si sa plateasca salariile angajatilor, impozitele si taxele catre stat, banci, terte întreprinderi si institutii – si sa permita obtinerea unui profit.

Rolul social al întreprinderii deriva din faptul ca ea exista prin angajatii sai, pe de o parte, carora trebuie sa le asigure conditiile optime de munca si salarizare, si prin consumatorii bunurilor sale, pe de alta parte, carora trebuie sa le asigure produse si servicii în cantitatea si calitatea solicitata.

Întreprinderea capata înca de la înfiintare statutul de persoana juridica, cu obiect de activitate si sediu bine definite, cu structura organizatorica proprie si regulament de functionare.

Putem spune deci, ca întreprinderea este un sistem organizatoric administrativ.

Întreprinderea functioneaza asemenea unui organism biologic, transformând fluxurile de intrare (materii prime, materiale, forta de munca, informatii, etc.) în fluxuri de iesire (produse finite, marfuri, servicii , informatii , etc.). Ea îsi poate regla singura aceste fluxuri, în scopul desfasurarii unei activitati rentabile (asigurarii optimului economic).

Putem spune deci, ca întreprinderea este un sistem cibernetic.

În tara noastra, potrivit legislatiei în vigoare, exista urmatoarele tipuri de întreprinderi :

a. Regii autonome (RA) - se organizeaza si functioneaza în ramurile strategice ale economiei nationale: industrie de armament, energetica, exploatarea minelor si gazelor naturale, posta, transporturi feroviare, etc. Ele se înfiinteaza prin hotarâri ale Guvernului, pentru cele de interes national, sau prin hotarâri ale organelor judetene, pentru cele de interes local.

Regiile autonome au ca obiect exploatarea unor bunuri proprietatea statului – si realizarea unor venituri care sa asigure acoperirea cheltuielilor si obtinerea de profit.

b. Societati comerciale - unitati economice cu personalitate juridica înfiintate prin asociere de persoane fizice sau juridice, române sau straine, în scopul fabricarii de bunuri, comercializarii de produse, executarii de lucrari sau prestarii de servicii.

Ele functioneaza sub urmatoarele forme: societati de persoane si societati de capital.

b1. Societatile de persoane - societatile în care persoanele joaca rolul principal în constituirea si conducerea lor. Ele se clasifica în:

- Societati în nume colectiv (SNC) – formate din doi sau mai multi asociati (persoane fizice) – care îsi aduc aportul sub forma de parti sociale, netransmisibile altor persoane. Ei raspund nelimitat pentru obligatiile societatii.

- Societati în comandita simpla (SCS) – formate din doua categorii de asociati: comanditati – ce raspund nelimitat pentru obligatiile societatii si comanditari - ce raspund numai în limita aportului adus, neavând dreptul de a participa la conducerea (administrarea) societatii.

b2. Societatile de capital – societatile în care elementul esential îl constituie capitalul, persoana fiind anonima. Ele se clasifica în:

- Societati în comandita pe actiuni (SCA) – societati al caror capital este împartit pe actiuni (hârtii de valoare egala transmisibile prin vânzare – cumparare, ce confera posesorului lor, dreptul de proprietate asupra unei parti din întreprindere si dreptul de a obtine la sfârsitul fiecarui an, venituri sub forma de dividende. Cele doua categorii de asociati sunt: comanditatii – ce raspund nelimitat pentru obligatiile societatii si comanditarii – care sunt obligati numai la plata actiunilor pe care le poseda).

- Societati pe actiuni (SA) – societati al caror capital este împartit pe actiuni – iar actionarii raspund în limita actiunilor pe care le poseda.

®Legislatia reglementeaza si un tip aparte de societate comerciala, foarte des întâlnit – si anume:

Societatea cu raspundere limitata (SRL) – ce îmbina trasaturile societatilor de persoane, cu ale societatilor de capital. Capitalul acestor societati este format din parti sociale netransmisibile altor persoane, iar raspunderea asociatilor este limitata în functie de partile sociale pe care le detin.

Întreprinderile existente în tara noastra se clasifica dupa mai multe criterii astfel:

1. Dupa forma de proprietate asupra capitalului:

- întreprinderi cu capital de stat;

- întreprinderi cu capital privat;

- întreprinderi cu capital mixt.

2. Dupa domeniul de activitate:

- întreprinderi industriale;

- întreprinderi agricole;

- întreprinderi comerciale;

- întreprinderi prestatoare de servicii, etc.

3. Dupa marime:

- întreprinderi mici si mijlocii;

- întreprinderi mari;

- grupuri de întreprinderi.

4. Dupa apartenenta nationala:

- întreprinderi nationale;

- întreprinderi internationale.

5. Dupa tipul de productie realizata:

- întreprinderi cu productie de masa;

- întreprinderi cu productie de serie (mica, mijlocie si mare);

- întreprinderi cu productie de unicate.

1.2. Organizarea evidentei operative si contabile în cadrul întreprinderii

Asa cum am aratat, întreprinderea poate functiona ca sistem numai în conditiile existentei unor surse materiale si banesti care sa fie administrate si utilizate judicios, în scopul realizarii de bunuri si servicii.

Aceste surse constituie capitalul social.

Deci, întreprinderea nu-si poate începe activitatea fara a dispune de capital.

În acest sens, la înfiintarea întreprinderii, se constituie capitalul social – format din actiuni (la societatile în comandita pe actiuni si societatile pe actiuni) sau parti sociale (la societatile în nume colectiv, societatile în comandita simpla si societatile cu raspundere limitata).