Introducere în Contabilitate

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Contabilitate
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 32 în total
Cuvinte : 15621
Mărime: 92.46KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Catalina Bonciu

Extras din document

INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE

“Introducere în contabilitate” este o altă apariţie în colecţia “Introducere în economie”. Cursul se adresează studenţilor Universităţii din Bucureşti, care după absolvire vor avea nevoie de noţiunile elementare ale contabilităţii. Desigur că nu vor putea deveni buni contabili, decât dacă vor aprofunda cunoştinţele de bază oferite de prezenta lucrare.

Prof.univ.dr. Cătălina Bonciu

CAPITOLUL I: OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII

1.1. Etape în evoluţia contabilităţii

Nevoia de a ţine o evidenţă a bunurilor şi a operaţiilor de schimb a apărut odată cu dezvoltarea societăţii, când organizarea vieţii economico-sociale a adus şi consemnarea situaţiilor existente cu ajutorul funiilor înnodate, a tăbliţelor de lemn sau de lut, iar ulterior, pe papirus ori pergament.

Istoria contabilităţii trebuie căutată cu mult înaintea începutului erei noastre.

• Cu 5000 de ani în urmă, în Mesopotamia se foloseau tăbliţe din argilă crudă pentru inventarierea avutului caselor regale ori pentru conturile templelor. Aceste înscrisuri cuneiforme erau apoi uscate prin ardere, devenind unele dintre primele documente ce atestă preocupări contabile ale omenirii.

• Babilonul a înflorit economic pe perioada domniei regelui Hammurabi (1792 - 1750 î.Hr.), fenomen reflectat şi în contabilitate, prin adevărate registre formate de tăbliţele de lut. Scribii consemnau pe acestea, cu multă atenţie la detalii, toate afacerile desfăşurate în temple - vânzări, cumpărări, împrumuturi, stabiliri şi încasări de arende pentru terenuri agricole. Codul lui Hammurabi rămâne unul din cele mai organizate înscrisuri care reglementa evidenţa contabilă a antichităţii.

• Hieroglifele descoperite la Champollion au dezvăluit intensa viaţă economică a Egiptului antic, reflectată şi în contabilitate, unde funcţionari specializaţi au consemnat întreaga organizaţie administrativ - statală.

• Din secolul al III - lea î.Hr., în timput domniei regelui Ptolemeu al II - lea, datează o bogată arhivă contabilă. Cele peste 1000 de documente aparţin lui Zenon, administratorul unor întinse domenii agricole, negustor şi secretar influent al regelui. În ele se află corespondenţa acestuia în legătură cu veniturile, cheltuielile, sistemul de impozitare, obligaţia sa (în calitate de administrator al domeniilor regale) de a depune periodic balanţe care să permită controlul gestiunii bunurilor.

• Teritoriul Israelului a cunoscut primele forme de contabilitate pe vremea regelui David. În secolul al XI - lea î.Hr. acesta a fost un rege drept, bogat şi bun administrator. El a alea şi specializat persoane din tribul leviţilor tocmai pentru a ţine contabilitatea averii sale. Fiul şi succesorul lui David, Solomon, a stabilit norme de evidenţă zilnică în conturi, fapt menţionat în Biblie.

• Grecia antică a cunoscut un avansat grad de organizare contabilă. Antigrafii erau constituiţi într-un organism specializat în controlul operaţiunilor privind încasările şi plăţile bugetului public. La anumite intervale de timp, documentul era expus în piaţa publică, pentru a fi adus la cunoştinţa oamenilor.

o Sclavi instruiţi să devină scribi, purtau denumirea de logografi (contabilii paticulari, care administrau averile aristrocraţilor) sau de logoteţii (administratorii averii publice).

o Şi în Grecia templele reprezentau teritoriul afacerilor cu capitaluri, de aceea nu a durat mult până când au început să funcţioneze şi ca bănci, creditând nu doar particularii, ci şi statul.

o Adevăratele bănci particulare - trapeza - s-au înfiinţat în Atena abia din secolul al V - lea î.Hr.

• Romanii s-au organizat ca administratori ai propriului teritoriu, dar şi al celor cucerite, încasând taxe pe pământ (ager publicus), impozite de la cetăţeni pentru vite, moşteniri, activităţi comerciale. Taxele şi impozitele erau ridicate de persoane particulare denumite publicanes, aflate sub supravegherea guvernatorilor de provincii. Aceştia din urmă organizau, conduceau şi ţineau evidenţa veniturilor şi cheltuielilor publice.

• Tezaurul public şi vistieria centrală se găseau la Roma, administrate fiind de doi casieri generali - quaestores aerari.

• Bancherii romani, cunoscuţi ca argentarius, primeau sume pe care le plasau în depozite, acordau împrumuturi, converteau moneda, comercializau metale preţioase, desfăşurau operaţiuni de încasări şi plăţi în contul terţilor, plasau capitaluri disponibile pentru înmulţirea lor.

• Evul Mediu nu a fost chiar atât de spectaculos în progrese contabile ca şi perioada antichităţii, dar evoluţiile lente au marcat paşi siguri şi ritmici. Noile relaţii sociale impuse de explozia raporturilor economice au adus metode şi tehnici contabile perfecţionate, mai întâi în Italia (unde timp îndelungat s-a folosit contabilitatea în partidă simplă), ulterior în Ţările de Jos, Anglia, Germania, Franţa.

• Abia în a două jumătate a secolului al XV - lea s-au observat preocupările contabililor veneţieni de teoretizare, în urma actelor comerciale ale navigatorilor italieni. De fapt, începuturile contabilităţii se găsesc în registrele comerciale din jurul anului 1200, care s-au perfecţionat până au ajuns la cele cu înregistrare contabilă dublă ale bancherilor cetăţii Genova, datând din 1340. Benedetto Cotrugli a scris “Della mercatura e del mercante perfetto”, în care a analizat prezentarea registrelor contabile şi regulile de ţinere a lor. Manuscrisul a fost terminat în 1458, însă publicarea a avut loc abia în 1573.

• Prima lucrare de contabilitate a fost tipărită de călugărul franciscan Luca Paciolo (1445 - 1514). Acesta este considerat părintele contabilităţii. Matematicianul, profesor la câteva universităţi, a publicat în 1494 la Veneţia lucrarea ”Summa de aritmetica, geometria, proportioni e proportionalita” care cuprindea şi cartea a IX - a “Tractatus de computis et scripturis”, unde a fundamentat metoda înregistrării în partidă dublă.

• În ţara noastră, etapa care a demarat procesul constituirii contabilităţii, a fost aceia a evidenţei contabile simple, pentru operaţiunile economice ale întreprinderilor comerciale. Se pot aminti nume importante în fundamentarea şi popularizarea contabilităţii în România:

o În 1837, la Braşov, Emanoil I. Nechifor a tipărit traducerea din limba germană “Pravila comercială”.

o Între 1843 şi 1879 Dimitrie Jarcu a scris peste o sută de studii şi articole.

o Ion Ionescu de la Brad a susţinut aplicarea contabilităţii în agricultură.

o Theodor Ştefănescu, profesor la Şcoala Comercială din Bucureşti, a publicat primul curs complet de contabilitate - “Curs de contabilitate în partidă dublă”.

o Spiridon Jacobescu, profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, a publicat între 1923 - 1938, împreună cu profesorul Alexandru Sorescu, cursul “Contabilitate comercială generală în legătură cu dreptul şi legile speciale ale comerţului”.

o I.Evian este remarcabil nu doar prin multitudinea lucrărilor publicate (mai cunoscute fiind “Teoria conturilor” în 1940 şi “Contabilitatea dublă, înţelegere raţională a economiei” în 1946), ci şi prin elaborarea primului anteproiect de lege pentru normarea contabilităţii, în 1941.

Aşadar, etapele în evoluţia contabilităţii se grupează succint în patru stadii:

1. Perioada până la sfârşitul Evului Mediu s-a caracterizat prin evidenţa contabilă simplă.

2. De la sfârşitul Evului Mediu şi până la începutul secolului al XIX - lea s-a generalizat contabilitatea în partidă dublă. S-au evidenţiat două roluri: unul economic - prin reflectarea corectă, clară, operativă şi controlabilă a afacerilor - şi unul administrativ - prin gestionarea eficientă a patrimoniului.

3. Secolul al XIX - lea şi prima jumătatea a secolului trecut amarcat două tendinţe:

o consacrarea bilanţului contabil şi a contului de rezultate, precum şi întărirea rolului contabilului în raporturile dintre asociaţi - acţionari şi conducerea organizaţiei;

o dezvoltarea contabilităţii analitice, dar şi accentuarea separării dintre aceasta şi contabilitatea generală.

4. Perioada postbelică a condus contabilitatea în alte două direcţii:

o normarea şi reglementarea contabilităţii generale;

o dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniul contabilităţii.

Preview document

Introducere în Contabilitate - Pagina 1
Introducere în Contabilitate - Pagina 2
Introducere în Contabilitate - Pagina 3
Introducere în Contabilitate - Pagina 4
Introducere în Contabilitate - Pagina 5
Introducere în Contabilitate - Pagina 6
Introducere în Contabilitate - Pagina 7
Introducere în Contabilitate - Pagina 8
Introducere în Contabilitate - Pagina 9
Introducere în Contabilitate - Pagina 10
Introducere în Contabilitate - Pagina 11
Introducere în Contabilitate - Pagina 12
Introducere în Contabilitate - Pagina 13
Introducere în Contabilitate - Pagina 14
Introducere în Contabilitate - Pagina 15
Introducere în Contabilitate - Pagina 16
Introducere în Contabilitate - Pagina 17
Introducere în Contabilitate - Pagina 18
Introducere în Contabilitate - Pagina 19
Introducere în Contabilitate - Pagina 20
Introducere în Contabilitate - Pagina 21
Introducere în Contabilitate - Pagina 22
Introducere în Contabilitate - Pagina 23
Introducere în Contabilitate - Pagina 24
Introducere în Contabilitate - Pagina 25
Introducere în Contabilitate - Pagina 26
Introducere în Contabilitate - Pagina 27
Introducere în Contabilitate - Pagina 28
Introducere în Contabilitate - Pagina 29
Introducere în Contabilitate - Pagina 30
Introducere în Contabilitate - Pagina 31
Introducere în Contabilitate - Pagina 32

Conținut arhivă zip

  • Introducere in Contabilitate.doc

Alții au mai descărcat și

Contabilizarea Impozitelor si Taxelor Datorate Bugetului Statului

Capitolul 1 SISTEMUL FISCAL ÎN ROMĂNIA 1.1. Rolul si functiile impozitelor si taxelor Prin intermediul impozitelor şi taxelor statul îşi asigură...

Contabilitatea Fluxurilor de Trezorerie

CAPITOLUL 1 TREZORERIA ÎNTREPRINDERII ŞI FLUXURILE DE TREZORERIE 1.1 Concepte de bază privind trezoreria întreprinderii Varietatea şi...

Organisme Implicate în Procesul de Normalizare și Convergență Contabilă

1. Ce este IASB? Când şi de ce a apărut acest organism? Care sunt principalele etape în evoluţia sa şi care sunt factorii care au influenţat...

Contabilitate Curs Nr3

1.Capitalul delimiteaza sursele de finantare cu caracter stabil, ale valorilor economice constituite ca Activ patrimonial ale întreprinderii....

Contabilitate Consolidata - Metoda Integrarii Globale

Societatea mama “M” detine 45% din capitalul social al societatii fiice “F” formand impreuna grupul “M”. De regula denumirea grupului este preluata...

Audit Financiar

Test iniţial În vederea evaluării iniţiale a demersului formativ în Audit financiar, vă rugăm să completaţi această pretestare, răspunzând sincer...

Contabilitate Consolidata

Dezvoltarea economica in tarile industrializate a determinat aparitia de intreprinderi puternice care domina piata si care a avut efect asupra...

Bazele Contabilității

CURSUL 1 I. Definiţia contabilităţii Prima definiţie a contabilităţii a fost dată de italianul Luca Paciolo în lucrarea sa, „Summa de...

Ai nevoie de altceva?