Introducere în Contabilitate

Capitolul I:

Introducere în contabilitate

Prima definitie a fost data contabilitatii de catre italianul Luca Paciolo în tratatul sau de matematica - „Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione et Proportionalita”, publicat în anul 1494 la Venetia si care cuprindea si o descriere a practicilor negustorilor italieni, între care si cea a contabilitatii în partida dubla.

În conceptia acestuia, obiectul de studiu al contabilitatii este: „tot ceea ce apartine negustorului, avere mobila si imobila, precum si toate afacerile sale mari si marunte, în ordinea în care au avut loc”.

Fiecare miscare intervenita în masa averii si implicit a capitalului este reprezentata ca un raport între DEBITOR (persoana care primeste o valoare) si CREDITOR (persoana care avanseaza acea valoare).

Ca rezultat al acestei judecati, Luca Paciolo este autorul primului principiu fundamental al contabilitatii, considerat de unii autori drept teorie a contabilitatii.

Pornind de la aceasta simpla descriere a averii si afacerilor negustorului, în timp contabilitatea a capatat si conotatii sociale, devenind în prezent un sistem informational foarte complex, cu implicatii în distribuirea resurselor la nivelul economiei unei tari.

Astfel, putem afirma despre contabilitate ca este un set de teorii, concepte si tehnici prin care datele financiare sunt transformate în informatii necesare raportarii, planificarii, controlului si luarii deciziilor.

Prin extensie, putem spune ca multe discipline au la baza teorii si concepte proprii. Nici contabilitatea nu face exceptie. Fundamentul celor mai multe proceduri si metodologii contabile este format din concepte de baza si practici care sunt general acceptate de catre profesia contabila. Pornind de la aceste principii si practici, au fost dezvoltate numeroase tehnici pentru implementarea lor. Contabilitatea foloseste aceleasi tehnici pentru a reflecta tranzactiile financiare ale unei firme multinationale, dar si pentru cele ce apartin unei asociatii familiale. În acest sens, contabilitatea este cea care creaza informatii pertinente, care sa fie folosite de toti utilizatorii de informatie contabila.

Contabilitatea financiara („financial accounting”) are ca obiect masurarea si evaluarea tranzactiilor care au loc între întreprindere si mediul exterior. Astfel, contabilitatea financiara este cea mai importanta modalitate de raportare a informatiilor despre pozitia financiara si despre rezultatele întreprinderii.

Contabilitatea manageriala („managerial accounting”) are ca obiect productia si comunicarea de informatii interne privind performanta întreprinderii, de exemplu informatii despre costul si profitabilitatea fiecarui produs sau despre diferitele parti componente ale întreprinderii.

Utilizatorii de informatie contabila.

Fiecare întreprindere trebuie sa furnizeze informatii despre activitatea sa pentru ca exista grupuri diverse de utilizatori care sunt interesate de aceste informatii privitoare la situatiile sale financiare. Trebuie sa ne facem o idee despre categoriile de persoane care au nevoie de informatii despre firma. În plus, ar trebui sa stim ce tip de informatii doreste fiecare categorie în parte.

a) Managerii firmelor sunt persoanele însarcinate de proprietarii firmei sa supervizeze zi de zi activitatea acesteia. Ei au nevoie de informatii atât despre situatia financiara curenta cât si despre previziunile pe urmatoarele perioade. Acest lucru îi poate ajuta sa conduca afacerea cât mai eficient si sa efectueze un control efectiv asupra întreprinderii, în vederea luarii celor mai bune decizii.

b) Actionarii (investitorii) vor dori sa evalueze performantele manageriale ale echipei pe care a angajat-o. Ei vor dori sa stie cât de profitabila este activitatea managerilor si cât de mult profit îsi pot permite sa retraga din firma în orice moment. Totodata, au nevoie de informatii pentru a putea sa decida daca mai merita sa pastreze actiunile în aceasta firma sau sa le vânda.