Introducere în Știința Contabilității

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Contabilitate
Conține 8 fișiere: doc
Pagini : 88 în total
Cuvinte : 30827
Mărime: 425.81KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Gh. P. Moraru, A. Moraru, C.A.Bene, Bazele contabilităţii întreprinderilor, Editura Risoprint, Cluj - Napoca, 2003

Extras din document

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN ŞTIINŢA CONTABILITĂŢII

1.1. Scurt istoric al contabilităţii

Succesul în afaceri, prosperitatea şi progresul nu pot fi detaşate de intervenţia directă a contabilităţii, aşa după cum spune şi John Maynard Keynes: „puţine lucruri în afară de ideile economiştilor guvernează lumea”.

Eminentul profesor Emil Horomnea, din centrul academic Iaşi, spunea „putem iubi sau detesta contabilitatea şi pe cei care o profesează, dar niciodată nu vom avea dreptul de a nega utilitatea ei practică, simbioza acesteia cu praxisul economic”.

Contabilitatea ca ştiinţă a apărut cu multe secole în urmă, mare poet Goethe fiind de părere că este „una din cele mai sublime creaţii ale spiritului omenesc, pe care fiecare bun gospodar ar trebui s-o folosească în gospodăria sa”.

Putem spune că primele forme se suprapun cu apariţia primelor colectivităţi umane, în care schimburile şi tranzacţiile au luat o asemenea amploare încât nu mai puteau fi memorate – astfel a apărut necesitatea ca acestea să fie însemnate pe pereţii grotelor, pe piei de animale, pe copaci, pe tăbliţe de lut, etc. Această tehnică a evoluat de la contabilitatea memorială la contabilitatea în partidă simplă şi apoi la contabilitatea în partidă dublă.

Contabilitatea în partidă simplă reflectă încasările şi plăţile generate de tranzacţiile dintre agenţii economici. Contabilitatea în partidă dublă urmăreşte două aspecte cu privire la bunurile patrimoniale: al existenţei lor reale şi al provenienţei acestora.

Deşi au existat mai mulţi cercetători, este considerat părinte al contabilităţii călugărul italian Luca Paciolo, care a publicat în anul 1494 la Veneţia, lucrarea intitulată: Summa di arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita. În capitolul 9 din secţiunea X, intitulat Tractatus de computis et scripturis sunt prezentate principiile fundamentale ale contabilităţii în partidă dublă. Paciolo a încercat pentru prima dată să dea o definiţie contabilităţii: ” tot ceea ce după părerea negustorului îi aparţíne pe lume, precum şi toate afacerile mari şi mărunte în ordinea în care au avut loc”.

Acest tratat de contabilitate a stat la baza lucrărilor de contabilitate formulate de cercetătorii europeni.

Profesiunea contabilă liberală a apărut mult mai târziu, în secolul al XVIII-lea, o dată cu crearea primului corp al contabililor în Marea Britanie (Institutul Scoţian al Contabililor Autorizaţi, în 1854). Tehnica partidei duble nu a cunoscut o schimbare semnificativă de-a lungul timpului; în schimb, s-a schimbat perspectiva asupra obiectului, scopului şi conţinutului raportărilor contabile. Pornind de la simpla evidenţă a averii negustorului şi a afacerilor lui, prin implicaţiile sale sociale, s-a ajuns la transformarea contabilităţii într-un sistem informaţional care influenţează distribuţia resurselor la nivelul întregi economii.

În ceea ce priveşte ţara noastră, prima lucrare care face referire la contabilitatea dublă a apărut la Braşov, în 1837 şi a fost scrisă de E. I. Nechifor. Apoi în 1873, la Iaşi, a apărut primul curs de contabilitate: Curs de contabilitate în partidă dublă, avându-l ca autor pe profesorul Theodor Ştefănescu. O altă lucrare care a apărut tot la Iaşi, de această dată în 1901 a fost cea a profesorului C. Petrescu: Contabilitate şi administraţie. Aceste lucrări, dar şi cele care au apărut în anii următori, au fost influenţate de curentul occidental.

Alţi profesori care şi-au adus un aport nepreţuit la dezvoltarea acestei ştiinţe au fost: Ş. Dumitrescu, V. Ioachim, D. Voina, I. Evian, etc.

În timpul perioadei comuniste, sistemul contabil care s-a utilizat a fost monoist, bazat pe contabilitatea de trezorerie. După Revoluţia din ’89 a fost necesară aplicarea unor reforme şi în cazul sistemului de contabilitate. Astfel, în anul 1991 a fost adoptată Legea contabilităţii nr. 82 care a introdus sistemul contabil specific economiei de piaţă. Din anul 1994 a fost aplicat un nou sistem contabil pentru agenţii economici, iar din 1998 a fost introdus noul sistem contabil pentru societăţile bancare. În anul 1999 a fost introdus un nou sistem contabil pentru societăţile fără scop patrimonial. Ceea ce au în comun toate aceste sisteme de mai sus este faptul că sunt sisteme contabile dualiste, specifice contabilităţii de angajamente.

La nivel internaţional, în anul 1973 a fost înfiinţat Comitetul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate – International Accounting Standards Committee – IASC, iar în 1977, Federaţia Internaţională a Experţilor Contabili – International Federation of Accountans – IFAC.

În ultimele două decenii a fost încercată armonizarea organizării şi conducerii contabilităţii, urmărind în principal îmbunătăţirea acestei activităţi şi folosirea unor informaţii contabile complete cu privire la controlul activităţilor economice.

Au fost adoptate reguli internaţionale de organizare şi conducere a contabilităţii, cu posibilitatea de a se ţine seama de caracteristicile fiecărei ţări în parte, reguli care urmăreau evoluţia contabilităţii în raport cu dezvoltarea economiei naţionale şi internaţionale, dar şi caracteristicile şi importanţa ramurilor de producţie.

În 1968, ţările din actuala Uniune Europeană au creat Cadrul Contabil General. Prin Directiva a IV-a s-au stabilit documentele de sinteză contabilă şi regulile de evaluare a patrimoniului unitar. Directiva a VII-a a stabilit regulile de întocmire a bilanţului contabil şi de folosire a conturilor de consolidare, iar Directiva a VIII-a a prevăzut principii de unificare a conturilor în scopul adaptării lor pentru fiecare ţară.

În concluzie, normele contabile armonizate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate se concretizează în: evaluarea patrimoniului pe baza unor reguli generale, utilizarea unor documente de sinteză contabilă comune, un limbaj de specialitate comun.

În România, pe baza Legii Contabilităţii nr.82/1991, Regulamentului de aplicare a Legii Contabilităţii, Planului de conturi şi normelor de utilizare a acestuia, H.G. nr. 704/14.12.1993 de aplicare a Legii Contabilităţii s-a hotărât înlocuirea vechiului sistem de contabilitate cu unul nou, care să ţină seama de cerinţele noii economii de piaţă, bazată pe legea cererii şi ofertei.

Prin Ordinul M.F. 94/2001 şi 306/2002 acest sistem s-a armonizat SIC şi Uniunea Europeană; astfel, s-au elaborat două planuri de conturi, unul mai simplu care se aplică micro-întreprinderilor, şi altul mai complex, care se aplică celorlalte întreprinderi.

În România, contabilitatea agenţilor economici se poate ţine sub două aspecte:

-contabilitatea financiară şi

-contabilitatea de gestiune.

CONTABILITATEA FINANCIARĂ (GENERALĂ) are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor care influenţează patrimoniul unei firme, pentru a putea fi determinat rezultatul financiar al acesteia; este importantă pentru că permite controlarea aplicării metodelor de evaluare a elementelor patrimoniale şi stabilirea rezultatelor care formează baza de determinare a impozitelor către fisc.

CONTABILITATEA DE GESTIUNE (INTERNĂ) nu este obligatorie pentru agenţii economici, dar este utilă pentru că reprezintă de fapt contabilitatea activităţii de producţie.

În funcţie de timpul, locul, modul şi nivelul ierarhic la care se desfăşoară, contabilitatea poate fi curentă sau periodică.

CONTABILITATEA CURENTĂ urmăreşte zilnic, având ca suport documente, existenţa, mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale, dar şi rezultatele economice ale fiecărei activităţii.

CONTABILITATEA PERIODICĂ este realizată la finele perioadei de gestiune, la un nivel macroeconomic, prin centralizarea informaţiilor din bilanţurile întreprinderilor de bază.

După sectorul economiei unde se organizează, contabilitatea poate fi:

-contabilitatea întreprinderilor economice;

-contabilitatea bugetară sau publică;

-contabilitatea bancară.

Contabilii îşi pot exercita profesia în calitate de salariaţi ai unei întreprinderi sau ca experţi independenţi. Legea contabilităţii nr. 82/1991, precizează că, deşi răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine administratorului, directorul financiar-contabil (sau contabilul-şef) împreună cu personalul din subordine răspund de ţinerea contabilităţii conform reglementărilor legale în vigoare.

Directorul financiar-contabil trebuie să aibă studii economice superioare. În cazul în care contabilitatea nu se ţine de persoane autorizate, răspunderea revine patronului sau altei persoane care are obligaţia gestionării patrimoniului. Experţii contabili şi contabilii autorizaţi (societăţi comerciale sau persoane fizice) pot ţine contabilitatea unei întreprinderi, dar fără a se implica în activitatea acesteia, pe baza unui contract de prestări servicii, fiind responsabili pentru ţinerea contabilităţii în conformitate cu prevederile legii.

Calitatea de expert independent – expert contabil sau contabil autorizat – se poate obţine după susţinerea unui examen organizat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR); apoi urmează o perioadă de stagiu pe lângă un expert contabil sau într-o societate comercială care prestează servicii de contabilitate înscrisă în Tabloul CECCAR.

Expertul contabil se angajează să respecte codul privind conduita etică şi profesională a membrilor CECCAR din România, care are ca obiectiv protecţia fiecărui profesionist dar şi protecţia terţilor.

Preview document

Introducere în Știința Contabilității - Pagina 1
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 2
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 3
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 4
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 5
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 6
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 7
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 8
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 9
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 10
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 11
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 12
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 13
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 14
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 15
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 16
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 17
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 18
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 19
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 20
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 21
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 22
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 23
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 24
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 25
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 26
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 27
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 28
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 29
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 30
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 31
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 32
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 33
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 34
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 35
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 36
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 37
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 38
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 39
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 40
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 41
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 42
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 43
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 44
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 45
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 46
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 47
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 48
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 49
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 50
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 51
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 52
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 53
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 54
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 55
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 56
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 57
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 58
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 59
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 60
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 61
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 62
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 63
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 64
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 65
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 66
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 67
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 68
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 69
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 70
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 71
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 72
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 73
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 74
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 75
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 76
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 77
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 78
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 79
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 80
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 81
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 82
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 83
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 84
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 85
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 86
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 87
Introducere în Știința Contabilității - Pagina 88

Conținut arhivă zip

  • Introducere in Stiinta Contabilitatii
    • bilantul.doc
    • cap 1 scurt.doc
    • cap 2.doc
    • cap 3.doc
    • cap 4.doc
    • cap 5.doc
    • cap 6.doc
    • cap 7.doc

Alții au mai descărcat și

Organizarea evidenței operative și conducerea contabilității relațiilor cu clienții și debitorii diverși

CAPITOLUL I CONTABILITATEA RELAȚIILOR CU TERȚII 1.1. CONȚINUTUL,CLASIFICARE,OBIECTIVELE ȘI FACTORII ORGANIZĂRII CONTABILITĂȚII CU TERȚII...

Organizarea Contabilitatii in Partida Simpla la PFA

Introducere Mi-am ales ca tema « Organizarea contabilităţii în partidă simplă la P.F.A. », fiind cea mai apropiată în domeniul în care eu lucrez,...

IAS 19 Beneficiile Angajatilor

I. INTRODUCERE În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, dar şi a amplificării an de an a procesului de globalizare, a devenit o...

Standarde Internaționale de Raportare Financiară

CAP.I. Să înțelegem IAS 12 Prima etapă în înțelegerea modului de aplicare a IAS 12 este conștientizarea diferențelor existente la nivel conceptual...

Organizarea Contabilitatii Manageriale

1 CADRUL CONCEPTUAL AL CONTABILITATII MANAGERIALE 1.1 Definitie. Rolul contabilitatii manageriale Contabilitatea managerială reprezintă un...

IAS 19 - Beneficiile Angajatilor

1. Introducere Acest standard recomanda modul de contabilizare si prezentare de catre angajatori a beneficiilor angajatilor. El inlocuieste IAS...

Controlul Faptic prin Inventariere la SC PaulaCosmetics SA

ABSTRACT Lucrarea abordează noţiunea de control financiar faptic ca fiind una dintre cele mai utilizate forme de control financiar pentru...

Codul Etic al Profesioniștilor Contabili

Codul etic al profesioniştilor contabili. Noţiuni introductive Misiunea Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC), aşa cum este aceasta...

Ai nevoie de altceva?