Inventarierea Patrimoniului

CAP I. ASPECTE GENERALE PRIVIND INVENTARIEREA

1.1. NOTIUNEA INVENTARIERII

Cu toate precautiile ce si le impune, respectând anumite principii, reguli si folosind o tehnica adecvata de culegere, prelucrare, sintetizare si transmitere a informatiei, datorita complexitatii activitatilor economice, a influentei unor factori interni si externi perturbanti, adesea imprevizibili, a organizarii necorespunzatoare a evidentei si a altor cauze, între datele contabilitatii si existenta reala, pe teren, a unor elemente patrimoniale, pot aparea diferente de natura cantitativa, calitativa si valorica, cu urmari nedorite în luarea deciziilor curente sau pe termen lung, în controlul modului în care acestea sunt gestionate si în respectarea unor prevederi legale.

Pentru a corecta neconcordantele, contabilitatea recurge la ajutorul inventarierii.

Privita din punct de vedere al teoriei contabile, inventarierea este un procedeu de autocontrol , prin care datele contabile sunt aduse periodic la nivelul realitatii.

În sistemul de organizare al contabilitatii pe baza de norme legale, inventarierea este un procedeu de autocontrol, prin care datele contabile sunt aduse periodic la nivelul realitatii.

În sistemul de organizare al contabilitatii pe baza de norme legale, inventarierea este obligatorie pentru toti agentii economici si este definita ca “ ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta tuturor elementelor de activ si pasiv, cantitativ si valoric dupa caz ,existente în patrimoniu la data la care acesta se efectueaza, cu scopul stabilirii situatiei reale a patrimoniului fiecarei unitati inclusiv a bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu , apartinând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii bilantului contabil care sa asigure o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute “.

Pe lânga aducerea scriptelor la nivelul realitatii, prin inventariere se mai verifica daca sistemul de evidenta a functionat în mod corespunzator , precum si calitatile profesionale si morale ale persoanelor carora li s-a încredintat gestionarea patrimoniului. De aemenea, se determina gradul de utilitate, ( uzura fizica si morala a unor bunuri ), stadiile de fabricatie ( produse finite, semifabricate, în curs de executie), cheltuieli facute în avans, veniturile obtinute în avans, gradul de solvabilitate a unor titulari de creanta, realizarea obligatiilor fata de persoane fizice sau juridice.

Conform normelor legale în vigoare , pe lânga obiectivele inventarierii se prevede: cui îi revine sarcina de a organiza cum trebuie organizata , precum si modul de valorificare a rezultatelor acestuia.

Inventarierea îndeplineste mai multe functii dintre care cele mai semnificative sunt:

-functia de control a concordantei dintre informatiile furnizate de contabilitate si realitate,

-functia de stabilire a situatiei nete si a rezultatelor exercitiului;

-functia de calcul si evidenta a stocurilor, consumurilor vânzarilor;

Prin functia de control se determina, în principal, diferentele dintre soldurile scriptice si cele reale , apoi cauzele care le-au generat, precum si persoanele implicate în producerea lor.

Diferentele pot fi de natura cantitativa si calitativa.

Diferentele cantitative în minus, adica soldurile scriptice sunt mai mari decât în realitate, constituie lipsuri în gestiune. La rândul lor, aceste lipsuri pot fi justificate, nejustificate sau în curs de justificare.

Difentele pot fi si de plus, adica soldurile contabile sa fie mai mici decât cele reale.

Atât lipsurile cât si plusurile pot avea cauze multiple. Daca este vorba de bunuri materiale, ambele situatii , se pot gasi atât în procesul utilizarii acestora.

Astfel lipsurile pot depinde de proprietatile fizico-chimice, pot fi provocate de uscare , oxidare, evaporare, scurgere etc, de factori naturali cu caracter distructiv (calamitati naturale ) de forta majora sau fortuita ( clienti incerti, furturi prin efractie ).

Prin inventariere se mai pot constata si situatii de pierderi de bunuri din cauza de proasta organizare a acestora ( rebuturi, consumuri exagerate, ); confuzii în manipulare, respectiv între sortimente, calitati si preturi ; existenta unor bunuri fara miscare sau miscare lenta; a unor bunuri declasate ( conserve cu termen de garantie expirat, bunuri dezasortate ), comenzi în curs anulate datorita renuntarii facute de clienti , sau unele proiecte de investitii si cercetare abandonate, cheltuielile facute în avans .