Metodologia Auditului Financiar

3.1 Obiective şi responsabilităţi

3.1.1 Obiectivele auditului financiar

Auditorul are, în cadrul auditului financiar, ca obiectiv principal de a exprima o opinie motivată asupra

regularităţii, sincerităţi şi a imaginii fidele a conturilor anuale care îi sunt supuse atenţiei sale.

Cine sunt cei interesaţi de situaţia conturilor unei întreprinderi-

Angajaţii sau investitorii (shareholders) sunt interesaţi de bogăţia întreprinderii = dividende =

= valoarea de piaţă a acţiunilor.

Angajaţii sunt interesaţi de continuitatea activităţii întreprinderii.

Statul este interesat de plata taxelor şi a impozitelor.

Cine pregăteşte conturile anuale?

Gestionarii întreprinderii (managers) sunt responsabili de pregătirea şi prezentarea conturilor annuale

acţionarilor(şi altor părţi interesate)

Cum se pot asigura acţionarii că informaţia prezentată de către gestionari în cadrul conturilor este:

corectă, exhaustivă şi vizează perioada în care este prezentată?

Auditorii sunt cei care exprimă o opinie referitoare la sinceritatea şi imaginea fidelă a informaţiei

prezentată în conturi.

Controlul realizat de către auditor nu poate fi exhaustiv (auditorul nu poate controla 100% informaţia

prezentă în conturi.Controlul conturilor este realizat prin sondaj în funcţie de riscuri, mijloace şi de costuri

angajate.

Ei trebuie să furnizeze elemente probante necesare pentru a demonstra că datele furnizate de către

întreprindere sunt regulate şi sincere.

3.1.2 Responsabilitatea auditorului (sinteză)

Responsabilitatea auditorului constă în a exprima o opinie asupra conturilor anuale şi a o exprima în

cadrul unui raport.

Responsabilitatea de a stabili conturile anuale este a conducătorilor entităţii.Aceştia din urmă sunt

responsabili de înregistrările contabile şi de funcţionarea controalelor interne, de alegerea metodelor

contabile şi de aplicarea lor, de protecţia patrimoniului entităţii.

Prin urmare auditul conturilor anuale nu degajă conducătorii de responsabilităţile lor.

3.1.3 Condiţii de certificare a oparaţiilor transpuse în conturi (Audit evidence )

Pentru ca operaţiile transpuse în conturile anuale (bilanţ, cont de rezultate şi anexe răspund

obiectivelor de regularitate şi de sinceritate), ele trebuie să aibă caracteristicile următoare:

1. Să fie reale (EXISTENCE): ele nu trebuie să fie operaţii fictive, proiectate, nedefinite sau încă

nerealizate.

Exemplu: O datorie sau un activ există în realitate (un utilaj al societăţii există în patrimoniu şi în

conturile societăţii în momentul închiderii bilanţului).

2. Să vizeze întreprinderea (OWNERSHIP or RIGHTS & OBLIGATIONS): adică, ele să nu fie

relative nici la alte întreprinderi ale grupului, nici la conducători.

Exemplu: O datorie sau un activ este deţinut de către societate la închiderea conturilor.

3. Să fie contabilizate (COMPLETENESS):toate operaţiile realizate de către întreprindere şi faptele

economice (pierdere de valoare, litigii ) care ating activitatea sa sunt contabilizate.

Exemplu: Toate datoriile societăţii sunt înregistrate integral în momentul închiderii bilanţului.

4. Să fie contabilizate fără dublă utilizare (VALUATION):operaţiile nu sunt contabilizate decât o

singură dată şi la valoarea lor reală.

Exemplu: Clienţii şi conturile ataşate societăţii sunt înregistrate la valoarea reală după deducerea

clienţilor litigioşi (sume care vor fi recuperate integral de către întreprindere.

5. Să fie contabilizate la suma corespunzătoare (MEASUREMENT): operaţiile şi faptele sunt corect

evaluate în funcţie de principiile contabile aplicabile)

6. Să fie înregistrate în contul corespunzător (DISCLOSURE): operaţiile sunt imputate în conturile

corespunzătoare auxiliare şi generale şi corect prezentate în conturile anuale.

Exemplu: Maşinile care aparţin societăţii sunt prezentate în conturi ale societăţii ca active corporale.

7. Să fie luate în consideraţie în perioada corespunzătoare (OCCURRENCE & CUT-OFF):

operaţiile sunt contabilizate respectând principiul separării exerciţiilor (paralelism între achiziţii /

vânzări / stocuri, asociere a cheltuielilor şi a veniturilor, asociere a mişcărilor de bunuri şi de

creanţe )

3.2 Norme generale de audit

3.2.1 Demersul general de audit (sinteză)

Norma care acoperă demersul general de audit vizează:

Acceptarea şi menţinerea misiunilor în scopul verificării faptului că, cabinetul:

- dispune de mijloace intelectuale şi materiale necesare executării misiunii (dispune de echipe

calificate pentru a lucra ca auditori)

- respectă principiile de obiectivitate şi de independenţă

Regulile

Cabinetele trebuie să se asigure de independenţa cabinetului şi a angajaţilor săi înainte de a accepta

misiunea de audit, respectiv:

- misiunile de audit nu aduc mai mult de 10 – 15 % din veniturile totale obţinute de către cabinet;

- nu există împrumuturi acordate de către client;

- nu există relaţii familiale sau personale între membrii echipelor de audit şi client.

- asociaţii cabinetului nu sunt acţionari ai clientului;

- membrii echipei nu acceptă bunuri sau servicii din partea clientului;

- membrii echipei nu îndeplinesc funcţii de management în cadrul întreprinderii;

- celelalte servicii care sunt acceptate ,consultanţă, contabilitate etc sunt încredinţate altor

departamente.