Modele și tehnici de evaluare a întreprinderilor

CAPITOLUL 1ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE EVALUARE1.1. Cadrul de desfăşurare a activităţii de evaluare1.2. Organisme naţionale şi internaţionale de evaluare a întreprinderii1.3. Standardele de evaluare1.4. Organizarea activităţii de evaluare 1.5. Etapele evaluării întreprinderii în România1.6. Conduita profesiei de evaluator

Întreprinderea, ca entitate juridică şi economică, indiferent de statutul juridic de organizare, regie autonomă ori societate comercială, cunoaşte în decursul activităţii sale necesitatea de a-şi măsura posibilităţile, punctele forte şi/sau punctele slabe, din diferite motive cum ar fi:

îmbunătăţirea performanţelor sau strategiilor,

efectuarea unui transfer de proprietate sub forma unor tranzacţii parţiale sau totale pe calea unor participaţii,

fuziuni sau vânzări.

În general, evaluarea economică are ca ţel final stabilirea valorii de piaţă a unui bun, a unui activ, a unei societăţi.

O economie, bazată pe principii de cerere şi ofertă, este într-un permanent proces de reglare, autostabilizare, nemaiexistând pârghiile de natură administrativă prin care unităţile economice să fie conduse, dirijate.

Aceste entităţi economice se află într-o continuă mişcare iar pentru a-şi da seama unde se situează în evoluţia lor şi pentru a se asigura că navighează bine în spaţiul economic, intern şi extern, recurg la aşa-zise procedee de orientare prin care îşi asigură comparabilitatea proprie cu restul economiei, cu piaţa în general.

Există o serie de elemente a căror acţiune conduce la apariţia unor distorsiuni, ceea ce obligă întreprinderea, de fapt conducerea acesteia, să recurgă la instrumentul evaluării.

Includem aici următorii factori:

preţurile libere: o economie de piaţă presupune preţuri libere, situaţie în care orice manager este interesat ca informaţiile furnizate de evidenţa economică sau un alt suport de informaţii să fie actualizate la termene cât mai mici posibile;

raportul de schimb al monedei naţionale: care este determinat, în mod obiectiv, de factori economici externi întreprinderii. Evoluţia acestui raport nu este indiferentă conducerii societăţii, din considerentul că, direct sau indirect, orice agent economic este dependent de economia şi piaţa mondială. Drept urmare, conducerea societăţii trebuie să procedeze la actualizarea permanentă a informaţiilor şi în funcţie de raportul de schimb al monedei naţionale;

gestiunea internă a agenţilor economici: ce vizează în special modalităţile de ţinere şi organizare a contabilităţii, politicile de amortizare, modalităţile de evaluare a activelor circulate, etc;