Monedă și Credit

CAPITOLUL I.

MONEDĂ, LICHIDITATE, PATRIMONIU

1.1. Elemente definitorii, evolutii si interdependente

1.2. Dematerializarea monedei si inovatia financiară

1.3. Moneda neutră si moneda activă, în teorie si practici

1.3.1. Scurtă incursiune

1.3.2. Teoria cantitativă traditională

1.3.3. Variante moderne ale teoriei cantitative

1.3.4. Banii în teoria keynesistă

1.3.5. Teoria monetaristă

1.3.6. Consideratii actuale

1.4. Masa monetară - locul monedei în ansamblul activelor financiare

1.5. Contrapartidele masei monetare si riscuri asociate

1.6. Creatia monetară si multiplicatorul creditului

Teste de autoevaluare si control

1.1. Elemente definitorii, evolutii si interdependente

Problemele monetare au făcut obiectul a numeroase cercetări si interpretări iar teoria

monetară constituie unul din domeniile cele mai vaste si mai complexe ale stiintei economice.

Moneda a generat, din toate timpurile, pasiuni, interes dar si interese, nu numai sub aspectul

procurării ei în cantităti cât mai mari, dar si sub aspectul analizelor stiintifice. Banii au intrat

în existenta socială ca un element de legătură între om si viata sa economică si, în acelasi

timp, ca o expresie definitorie a activitătii economice. La rândul ei, istoria a făcut din bani,

indiferent de forma lor, un factor explicativ al evenimentelor cruciale din societate sau, altfel

spus, un document de atestare istorică.

De la troc la moneda-marfă, inclusiv metalele pretioase, apoi la biletul de bancă

convertibil sau la bancnotele actuale, asa-numitii “bani fiduciari”, până la moneda scripturală

sau, mai recent, la mult disputata monedă electronică, s-a parcurs un drum lung, de mai bine

de 3000 de ani, un drum care a însotit evolutiile omenirii în ansamblul ei si care-i marchează

si în prezent existenta. Si aceasta nu numai ca un element pasiv, ca un simplu intermediar în

schimburi, ci ca un factor decisiv, de interventie si transformare a societătii în care se

regăseste.

Numerosi sunt cei care s-au aplecat asupra banilor si le-au descifrat tainele, mereu

controversate până la ora actuală si din ce în ce mai ample, raportat la realitatea tot mai

complexă.

Moneda (notiune pe care o vom asimila în această lucrare cu termenul de bani)1 a fost

definită în decursul timpului în functie de formele si rolul care i s-au atribuit în fiecare

perioadă a dezvoltării societătii, problemă la care vom reveni. În limba română, contrar

diferitelor definitii oficiale (dictionare) sau particularizate, termenul de „ban” ar proveni de la

piesele monetare bătute în banii slavoni care au circulat în număr mare si pe teritoriul

primelor state românesti, în perioada 1270-1380; cuvântul „monedă” îsi are originea în latină,

1 O bună perioadă de timp cei doi termeni aveau un continut diferit, în sensul că notiunea de “bani” avea un

caracter mai cuprinzător, în timp ce “moneda “ definea numai banii din metal, autorii în domeniu având păreri

divergente. In prezent, termenul de monedă a fost extins , inclusiv la formele dematerializate ale banilor.

din atributul „Moneta Sfătuitoarea” conferit zeitei Junona, în templul căreia statul roman

instalase unul dintre primele ateliere de batere a pieselor monetare care, pe una din fete,

aveau imprimat chipul zeitei.2

Una dintre cele mai exacte si concentrate definitii a fost dată de François

Perroux : "moneda este un instrument de plată nedeterminat, general si imediat".

Nedeterminat : pentru că trebuie să permită plată unei datorii, oricare ar fi ea si

dobândirea oricărui bun sau serviciu;

General : pentru că trebuie să fie admisă în orice loc, în orice moment, de către

toată lumea;

Imediat : pentru că transferul ei trebuie să permită reglarea imediată si definitivă a

oricărei tranzactii comerciale sau financiare.

În această definitie se regăsesc de altfel, cele trei functii traditionale ale monedei, care

se manifestă la nivel microeconomic si care sunt în general acceptate.

Astfel, moneda este în acelasi timp instrument de plată si rezervă de valoare, etalonul

valorii în general, dar si instrument de politică în puterea statului.

Principalele functii ale banilor sunt reprezentate în istoria monetară prin multiple forme,

dintre care selectăm două componente generale si anume:

 la nivel microeconomic :

a) intermediar al schimburilor ;

b) unitate de măsură a valorii ;

c) rezervă de valoare (de putere de cumpărare ) ;

 la nivel macroeconomic :

d) instrument de politică monetară .

a) Banii, ca intermediar al schimburilor

În toate tările lumii se stabileste o retea complexă de schimb între agenti economici,

persoane fizice, institutii etc. prin care se realizează repartitia si redistribuirea veniturilor între

consum, investitii sau operatii financiare. Moneda este un mijloc de plată general acceptat

pentru a cumpăra un bun oarecare sau pentru stingerea unei datorii . Moneda e considerată un

bun ce se poate schimba direct pe toate celelalte bunuri, eliminând inconvenientele trocului,

este deci un instrument de plată admis peste tot, de către toată lumea si în toate

circumstantele.

Economiile noastre sunt economii monetare în care produsele nu se schimbă prioritar

pe alte produse ci pe monedă care, la rândul ei, se schimbă pe produse ( P-M-P ).

Acceptarea monedei este legată de spatiul de suveranitate, adică de existenta statului

care a emis moneda respectivă, care o sustine si care îi conferă putere liberatorie si curs legal