Piețe de capital

Piata de capital

Definitie: Reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul de fonduri de la cei care au surplus de capital catre cei care au nevoie de capital cu ajutorul unor instrumente specifice si prin intermediul unor operatori specifici.

Prin intermediul acestei piete, capitalurile disponibile si dispersate la nivelul ecomieie nationale sunt dirijate catre agentii economici nationali dar si catre pietele financiare ale altor tari care au nevoie de capitaluri respectand normele impuse de autoritatile monetare privind accesul pe aceste piete.

Abordarea pietelor de capital se poate face din perspectiva anglosaxona sau europeancontinentala.

In acceptiunea anglosaxona, piata de capital este o componenta a pietei financiare alaturi de piata monetara si de piata asigurarilor. Piata de capital este destinata capitalului pe termen mediu si lung si este sinonima cu piata valorilor mobiliare, piata monetara este destinata capitalurilor atrase pe termen scurt, iar piata asigurarilor vine in sprijinul primelor doua piete.

In acceptiunea europeancontinentala avem structurate piata de capital in piata monetara, piata ipotecara si piata financiara.

Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt, obiectul tranzactiilor fiind moneda-numerar si/sau banii de cont, tranzactiile cu efect de comert, certificate de depozit, bonuri de tezaur, bilete de trezorerie, etc. Actorii din aceasta piata sunt: bancile comerciale, centrale, casele de economii, societati de asigurari si trezoreria publica.

Piata ipotecara s-a creat ca urmare a dezvoltarii activitatii de creditare, dimensiunile ample ale creditului ipotecar implica utilizarea de capital pe termen lung. Participantii la aceasta piata sunt: casele de economii, societati de asigurari si bancile comerciale.

Piata financiara are ca obiect emisiunea, plasarea si tranzactionarea titlurilor de capital pe termen lung in care se regasesc investitiile de portofoliu.

In Romania este utilizata abordarea anglosaxona.

Instrumentele specifice pietelor de capital sunt:

1. Valori mobiliare cu venituri fixe;

ex: titluri de trezorerie, titluri emise de agentii guvernamentale, obligatiuni municipale si obligatiuni corporatiste.

2. Valori mobiliare cu venituri variabile;

ex: actiuni comune si preferentiale, produse derivate (futures sau options) si produse sintetice (contracte pe indici bursieri);

Scopul pentru care un investitor se adreseaza pietei de capital vizeaza obtinerea unui castig direct ( dividende, dobanzi), a unui castig indirect/ venituri viitoare din diferente de curs) dar si lichiditatea investitiei sale. In tranzactionarea titlurilor pe pietele de capital se are in vedere: cuplul rentabilitate-risc.

Trasaturile pietei de capital

1. vanzare-cumparare este operatiune cu titluri, nu se realizeaza in mod direct ci prin activitati desfasurate de intermediari;

2. tranzactiile au un caracter public;

3. preturile titlurilor se stabilesc pe baza raportului cerere-oferta, fie prin licitatie fie prin negociere;

4. investirea capitalurilor disponibile se face cu precadere fie in titluri emise pe termen mediu sau lung;

Rolul pietei de capital in dezvoltarea economica

1. trecerea de la proprietatea centralizata la cea descentralizata;

2. posibilitatea finantarii directe a agentilor economici prin emiterea de obligatiuni si actiuni;

3. atragerea de excedente de resurse financiare din economie si plasarea eficienta a lor;

4. cunoasterea activitatii agentilor economici in ceea ce priveste eficacitatea investitiilor, solvabilitatea si competivitatea lor;

Cerea si oferta de capital

Intr-o economie de piata, finantarea activitatii se poate face in mod direct ( prin emiterea de titluri financiare) si in mod indirect (prin activitatea bancilor de atragere si plasare a capitalurilor).

Actorii de pe piata de capital sunt:

1. emitentii titlurilor

2. intermediarii

3. investitorii

Emitentii titlurilor pot fi:

1. societatile comerciale

2. statul

3. colectivitatile locale care solicita resurse financiare,etc

Intermediarii sunt reprezentati de societatile de servicii la care emitentii de titluri apeleaza in calitate de clienti pentru a-i pune in legatura cu investitorii.

Intermediarii pot fi:

- brokeri= efectueaza operatiuni numai in numele si pe contul clientului;

- dealeari= efectueaza tranzactii pentru clienti dar si in numele si in conturile societatilor de investitii financiare in cadrul carora isi desfasoara activitatea;

- traderii= persoane care tranzactioneaza atat pe piata bursiera cat si pe cea extrabursiera;

Investitorii pot fi: persoane fizice si juridice care dispun de lichiditati

Cererea de capital poate fi:

1. structurala= vizeaza finantarea investitiilor productive in bunuri sau servicii, crearea de noi societati, dezvoltarea si restructurarea celor existente;

2. conjuncturala= se face atunci cand apare o necesitate tranzitorie de capital fiind influentata de fluctuatia preturilor, de modificarea ratei dobanzii, evolutia cursului valutar, ea se concretizeaza prin plafoane de credite, acoperirea deficitelor bugetare, etc.

Oferta de capital are la baza procesul de economisire la nivelul persoanelor fizice si juridice care dispun de un surplus financiar pe care sunt dispuse sa il investeasca in active monetare (constituirea de depozite bancare), in active reale (masini, terenuri,cladiri) sau active financiare ( actiuni, obligatiuni, titluri de tezaur).

Investitorii pe piata de capital pot fi: individuali sau institutionali.

Investitorii individuali realizeaza tranzactii reduse ca volum, ei achizitioneaza titluri pentru obtinerea de capitaluri pe termen lung sau urmaresc obtinerea unui profit din diferenta de curs bursier, ei nu au o influenta semnificativa asupra volumului tranzactiilor sau a cursului titlurilor financiare.

Investitorii institutionali (bancile, societatile de asigurari, societatile de investitii, societatile ce administreaza fonduri de pensii) au un impact crescut asupra volumului tranzactiilor dar si a preturilor titlurilor financiare.

La nivelul cererii si ofertei de capital se poate manifesta riscul determinat de o multitudine de factori:

- riscul legislativ determinat de reglementarile juridice si fiscale ale pietei de capital in special si a pietei financiare in general;

- riscul contractual legat de nerespectarea conditiilor contractuale si a obligatiilor prevazute in contract;