Piețe de capital - sinteză

Continutul tematic al disciplinei

Activitatea financiar-monetara internationala cuprinde actiuni de evaluare, de repartitie si de credit

si actiuni de plata ce au loc intre tari.

Finantele internationale cuprind:

• pietele financiare internationale;

• bancile internationale;

• finantele intreprinderilor internationale;

• investitiile internationale de portofoliu.

Structurile financiare si bancare au cunoscut, incepand cu anii ’80 si ’90 ai secolului trecut, o cvadrupla

explozie – la nivel juridic, geografic, structural si tehnic, si anume: dereglementarea, mondializarea,

globalizarea si inovarea permanenta.

Studiul tendintelor in comportamentul pietelor financiare se face cu ajutorul teoriei unei piete a hazardului,

a teoriei scolii “fundamentaliste”, cu analiza tehnica si cartografica, precum si cu ajutorul altor teorii, in

particular, teoria “rationalitatii mimate”.

Tipurile de eficienta a pietelor financiare conturate pana in prezent sunt:

• eficienta alocarilor;

• eficienta operationala;

• eficienta informationala.

In structura pietei financiare se cuprind:

• piata monetara;

• piata asigurarilor;

• piata de capital;

• piata ipotecara.

Pietele de capital pot fi grupate in functie de anumite criterii si caracteristici.

Segmentele principale ale pietei de capital sunt piata primara si piata secundara, intre care

exista o stransa interdependenta.

Finantarea economiei cu ajutorul pietelor de capital este favorabila atat bancilor, cat si intre-prinzatorilor.

Pietele financiare internationale cuprind ansamblul pietelor financiare ale tarilor care aproba emisiuni

de titluri financiare straine, ca si tranzactii cu titluri financiare straine si piata eurocapitalului.

Efectele nedorite ale functionarii pietelor financiare internationale sunt:

• efectul de structura;

• efectul dobanzii;

• efectul de lichiditate.

Daca facem abstractie de continutul material al circulatiei marfurilor, de schimbul de valori de intrebuintare, si

nu privim decat formele economice pe care la genereaza acest proces, gasim ca produsul lui ultim sunt

banii. Acest produs ultim al circulatiei marfurilor este prima forma de manifestare a capitalului.

Activele sunt bunuri economice cu capacitate de valorificare in timp, in activitatea economica, constand din

aducerea de venituri:

• profit;

• renta;

• chirii;

• dobanzi;

• dividende.

In baza Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, o data cu aparitia institutiei de

reglementare si supraveghere – Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) – si a pietei in sine – Bursa

de Valori Bucuresti (BVB) – s-a instaurat de facto piata romaneasca de capital.

Punctul de vedere traditional ca piata de capital ar fi fecioara industriei (Ricardo si Keynes) s-a schimbat

spre punctul de vedere ca industria este fecioara pietei d ecapital. Impotrivindu-se constatarilor lui Gelb. A,

potrivit carora rolul bursei in concentrarea capitalului este, in cele mai multe tari, aproape neglijabil, Kitchen

saluta infiintarea lor ca o cale de sporire si dezvoltare a pietelor locale de capital.

Conceptia noua, cu exponenti ca Robert G. King & Ross Levine, acorda un rol substantial intreprinzatorilor,

intermediarilor financiari in evaluarea si alocarea resurselor si pietei de capital nu numai ca semnal al

performantelor ci, de asemenea, ca un barometru al starii economiei si ca un vehicul pentru mobilizarea

populatiei si a capitalului pentru dezvoltare.