Politici contabile la nivelul grupurilor de societăți

Introducere privind Politicile si Optiunile contabile

Politicile contabile definesc o conceptie contabila privind ”sinceritatea” fiecarei

întreprinderi sau institutie publica în prezentarea ansamblului problemelor financiare.

Dictionarul de contabilitate al Editurii Universitatii din Oxford defineste politicile

contabile ca fiind ,,bazele contabile specifice si utilizate în permanenta de catre o organizatie

în întocmirea situatiilor financiare; aceste baze sunt considerate si determinate de organizatie

ca fiind cele mai adecvate pentru prezentarea eu fidelitate a rezultatelor si operatiilor sale

financiare; politicile sunt focalizat subiecte specifice precum ,,regimurile de pensii”,

,,goodwill-ul”, ,,costurile de cercetare si de dezvoltare”, ,,operatiile exprimate în monede

straine” etc.”

O definitie mai precisa apartine lui Christopher Nobes: ,,Politicile contabile sunt

metode detaliate de evaluare, masurare si recunoastere (constatare) pe care o întreprindere le-a

ales dintre cele general acceptate de lege, standarde contabile sau practici comerciale. Aceste

politici trebuie sa fie utilizate în mod permanent si trebuie sa fie publicate. Raportul anual al

unei întreprinderi va include ,,o anexa privind politicile contabile” care au fost aplicate în

situatiile financiare. De exemplu, o publicare a politicilor ar preciza daca întreprinderea a

utilizat metoda lineara sau degresiva de amortizare, daca în evaluarea stocurilor a fost utilizata

metoda FIFO sau CMP, cum au fost calculate si contabilizate provizioanele pentru platile

viitoare de pensii 1.

Organismul international de normalizare contabila (IASC-IASB) defineste Politicile

contabile drept ansamblul principiilor, bazelor, conventiilor, regulilor si practicilor

specifice adoptate de o entitate în conducerea curenta a activitatilor a contabilitatii acestora,

pentru întocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Prin politica contabila trebuie sa se

clarifice ferm varianta de operare constanta pentru fiecare tip de eveniment în parte, porninduse

de la faptul ca I.A.S. si interpretarile Comitetului Permanent pentru Interpretari ofera

diverse moduri de rezolvare a unei anumite probleme, solutii alternative, calcule optionale etc.

Cu toate acestea mai apar si alte principii si reguli, cum ar fi 2:

„rationamentul profesional", singurul care permite alegerea alternativelor;

„judecata de valoare" care reprezinta baza solutiilor contabile;

„pragul de semnificatie" conform caruia o informatie - este tratata ca semnificativa în

functie de interesul urmarit (spre exemplu daca ea reprezinta sub 5% dintr-o cifra de afaceri

nu mai prezinta importanta).

Politicile contabile încorporeaza:

principiile;

metodele si procedurile;

bazele de calcul;

regulile de evaluare;

practicile proprii,

specifice fiecarei entitati în parte.

Conform I.A.S.-urilor si Regulamentului Financiar al Uniunii Europene, „este

necesara elaborarea unui set (manual) de proceduri de catre conducerea fiecarei persoane

juridice pentru toate operatiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor justificative

pâna la finalizarea situatiilor financiare trimestriale si anuale”.

1 Feleaga N., Malciu L. - Politici si optiuni contabile (vezi bibliografia)

2 Dictionar Wikipedia

„Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul activitatii, de catre specialisti

în domeniul economic, tehnic si comercial, cunoscatori ai activitatii desfasurate si ai strategiei

adoptate de persoana juridica.”

La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de baza ale

contabilitatii, si îndeosebi: contabilitatea de angajamente, principiul continuitatii

activitatii, dar si celelalte principii, care guverneaza functionarea contabilitatii.

Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât sa se asigure furnizarea, prin situatiile

financiare, a unor informatii care sa fie:

(a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor si

(b) credibile în sensul ca:

reprezinta fidel rezultatele si pozitia financiara a persoanei juridice;

sunt neutre, adica nepartinitoare;

sunt prudente;

sunt complete sub toate aspectele semnificative;

reflecta substanta economica a evenimentelor si tranzactiilor si nu doar forma lor

juridica.

În absenta unui I.A.S. specific si a unei interpretari a Comitetului Permanent pentru

Interpretari, conducerea trebuie sa foloseasca rationamentul profesional - conform art. 22 din

I.A.S. nr. 1 - la dezvoltarea unei politici contabile, care sa ofere cele mai utile informatii

utilizatorilor, finantatorilor, controlorilor si tuturor celor care citesc situatiile financiare. În

exercitarea acestui rationament profesional conducerea ia în considerare:

a) cerintele si recomandarile din Standardele Internationale de Contabilitate care se

refera la aspecte similare si conexe;

b) definitiile, criteriile de recunoastere si evaluare pentru active, obligatii, venituri si

cheltuieli prevazute în Cadrul general I.A.S.C.;

c) pronuntarile altor organisme de stabilire a aplicarii Standardelor si practicile

acceptate în sector numai în masura în care acestea sunt consecvente (cu restrictiile

precedente: a si b). Odata stabilita configuratia politicii contabile, modificarea acesteia este

permisa doar daca unele din criteriile sale de fundamentare sunt modificate de lege sau au ca

rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile persoanei

juridice.

Schimbarea politicilor contabile se poate face:

Retrospectiv - deci si asupra evenimentelor anterioare, pentru bunurile si evenimentele

existente si în derulare;

Prospectiv - numai pentru viitor.

Definitii

6. Termenul de „politici cotabile” este folosit în Standardul International de Contabilitate

(IPSAS 1) cu sensul urmator:

Politicile contabile sunt principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile contabile

specifice adoptate de o entitate la întocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

Un set complet de situatii financiare include:

(a) O situatie a pozitiei financiare;

(b) O situatie a performantei financiare;

(c) O situatie a modificarilor activelor nete/capitalurilor proprii;

(d) O situatie a fluxurilor de trezorerie; si

(e) Politicile contabile si note la situatiile financiare.