Politici și opțiuni contabile

3.2. Politici de evaluare a activelor

Pentru activele menţionate (imobilizări necorporale, imobilizări corporale, investiții imobiliare, active necurente deţinute în vederea vânzării, stocuri) se vor analiza politicile de evaluare la intrare, evaluare ulterioară şi evaluare la ieşire.

● imobilizările necorporale

1) evaluarea iniţială (evaluarea la recunoaştere) pentru imobilizările necorporale se realizează la cost (IAS 38.24).

Imobilizările necorporale pot fi obţinute prin mai multe modalităţi, astfel că şi costurile stabilite în momentul recunoaşterii sunt determinate distinct:

- imobilizările provenite printr-o achiziţie separată sunt evaluate la cost de achiziţie, care este format din (IAS 38.27): preţul de cumpărare, inclusiv impozitele şi accizele aferente şi nereturnabile, după deducerea rabaturilor comerciale şi orice cheltuieli atribuite direct pregătirii activului pentru utilizarea aşteptată.

- imobilizările provenite dintr-o achiziţie ca parte a unei grupări de întreprinderi (IAS 38.33) sunt evaluate iniţial la valoarea justă stabilită la data achiziţiei, conform IFRS 3 „Grupări de întreprinderi”. Valoarea justă a unei imobilizări necorporale reflectă aşteptările pieţei privind posibilitatea ca avantajele economice viitoare din imobilizare să revină entităţii.

- imobilizările necorporale obţinute intern sunt evaluate la cost de producţie, care cuprinde (IAS 38.66) toate cheltuielile direct atribuite necesare pentru crearea, producerea şi pregătirea activului astfel încât sa fie capabil să funcţioneze la nivelul aşteptărilor conducerii. Cheltuielile de dezvoltare vor fi încadrate ca active necorporale dacă îndeplinesc anumite condiţii de fezabilitate.

2) evaluarea ulterioară (evaluarea după recunoaştere) pentru imobilizările necorporale se realizează, fie la costul său mai puţin orice amortizare acumulată şi orice pierdere din depreciere acumulată (IAS 38.74), fie la valoarea reevaluată (IAS 38.75).

Surplusul din reevaluare trebuie să crediteze capitalurile proprii. Totuşi, creşterea va fi recunoscută în contul de rezultate în măsura în care aceasta reia o diminuare în reevaluare a aceleiaşi imobilizări recunoscută anterior în contul de profit şi pierdere (IAS 38.85).

Atunci când în urma reevaluării valoarea imobilizării necorporale scade, această diminuare va fi recunoscută direct în contul de profit şi pierdere. Totuşi, atunci când există o reevaluare pozitivă înregistrată anterior pentru aceeaşi imobilizare, se vor diminua, în limita surplusului existent, capitalurile proprii.

Imobilizările necorporale sunt supuse unui proces de amortizare, pe perioadele de utilitate stabilite în mod raţional, mai puţin acele active care au o perioadă de utilitate nedeterminată şi care nu vor fi supuse amortizării.

Evaluarea la închiderea exerciţiului se realizează la cea mai mică valoare dintre valoarea netă contabilă şi valoarea recuperabilă (prevederile normei IAS 36 vor fi detaliate la imobilizări corporale).

3) evaluarea la ieşire (derecunoaşterea) se realizează la valorea de intrare, odată cu diminuarea amortizărilor şi pierderilor din depreciere cumulate (orice câştig sau pierdere fiind recunoscut(ă) direct în contul de rezultate).

Exemplul 1

Pe parcursul exerciţiului N a început realizarea unui proiect de dezvoltare, pentru care s-au angajat următoarele cheltuieli (sumele sunt exprimate în lei): cheltuieli cu materiale 4.000, cheltuieli cu salariile 15.000, cheltuieli cu alte servicii prestate de terţi 1.000. La 29.06.N s-a capitalizat o imobilizare necorporală, respectiv o cheltuială de dezvoltare, la nivelul costului suporatat pentru realizarea sa, considerându-se că sunt îndeplinite condiţiile de recunoaştere ca activ. Durata de utilitate se estimează la 4 ani, iar regimul de amortizare este liniar.

Să se înregistreze tranzacţiile aferente exerciţiilor N şi N+1 dacă din punct de vedere fiscal capitalizarea cheltuielilor de dezvoltare nu este recunoscută. Cota de impozit pe profit 16%.