Principii Contabile

PRINCIPIILE CONTABILE

Stabilirea starii si miscarii patrimoniului si determinarea rezultatelor nu se poate realiza decât cu respectarea unor principii care delimiteaza particularitatile si esenta contabilitatii.

Principiile contabile se refera, în principal, la continutul si calitatea informatiilor contabile furnizate si publicate prin intermediul situatiilor financiare anuale.

Contabilitatea utilizeaza mai multe categorii de principii, si anume:

- principii teoretice fundamentale;

- principii prevazute în legislatia româneasca armonizata cu normele internationale;

- alte principii.

I. Principiile teoretice fundamentale, care se ridica la rang de lege în contabilitate sunt:

1. Principiul dublei reprezentari Acest principiu presupune reflectarea elementelor patrimoniale sub cele doua aspecte:

- sub aspectul componentei si al destinatiei (alocarii) bunurilor economice, adica a substantei materiale a patrimoniului;

- sub aspectul raporturilor de proprietate în cadrul carora se procura si se gestioneaza bunurile economice, adica sub aspectul modului de dobândire al acestora, al drepturilor si obligatiilor ca expresie a raporturilor de proprietate.

Dubla reprezentare a patrimoniului poate fi redata sintetic prin ecuatia ecuatia dublei reprezentari:

TOTAL ACTIV = TOTAL PASIV

Dubla reprezentare a patrimoniului asigura un echilibru permanent între marimea activelor patrimoniale si marimea pasivelor patrimoniale. Acest principiu sta la baza contabilitatii în partida dubla.

2. Principiul dublei înregistrari are în vedere faptul ca orice operatie economica, orice flux, creeaza un raport valoric de echivalenta între intrari si iesiri, între mijloace si resurse. De asemenea, dubla înregistrare asigura raporturi de echilibru între venituri, cheltuieli si rezultate, sau între stocurile initiale si intrari, pe de o parte, si iesiri si stocurile finale, pe de alta parte.

Pornind de la relatia generala de echilibru proprie dublei reprezentari prin dubla înregistrare se creeaza cea de-a doua relatie specifica, cunoscuta sub denumirea de ecuatia dublei înregistrari:

Cresterea mijloacelor economice

+

Micsorarea surselor economice = Micsorarea mijloacelor economice

+

Cresterea surselor economice

3. Principiul calculelor periodice de sinteza

Operatiile economice si financiare generate de miscarea patrimoniului sunt înregistrate în contabilitate, atât în ordine cronologica, adica a succesiunii lor în timp, cât si într-o forma grupata, dupa un anumit sistem, pe elementele si structurile componente ale patrimoniului.

Calculele periodice de sinteza se realizeaza prin intermediul bilantului (trimestrial si anual), anexelor la bilant, balantei de verificare si contului de rezultate.

II. Principiile contabile prevazute explicit în reglementarile contabile din România (Legea contabilitatii nr 82/1991, OMF nr 94/2001, OMF nr 306/2002) sunt:

1. Principiul continuitatii activitatii.

Aplicarea acestui principiu este în legatura directa cu respectarea cerintelor si altor principii si, în special, cu cele ale prudentei, permanentei metodei si independentei exercitiului.

Continuitatea activitatii se bazeaza pe presupunerea ca, într-un viitor previzibil, unitatea îsi continua în mod normal activitatea, fara sa intre în starea de faliment, de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii.

Daca administratorii întreprinderii au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative

În cazul în care situatiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuitatii activitatii, aceasta informatie trebuie prezentata împreuna cu explicatii privind modul de întocmire a raportarii financiare respective si motivele care au stat la baza deciziei conform careia întreprinderea nu îsi poate continua activitatea.

2. Principiul permanentei metodelor. Acesta presupune continuitatea aplicarii acelorasi reguli si norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informatiilor contabile.

Modificarile politicii contabile sunt permise doar daca sunt cerute de lege, de un standard contabil sau au ca rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile întreprinderii.

Este foarte importanta mentionarea în notele explicative a oricaror modificari ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia: daca noua politica contabila a fost aleasa în mod adecvat; efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei si tendinta reala a rezultatelor activitatii societatii.

3. Principiul prudentei. Consta în aprecierea rezonabila a faptelor astfel încât sa se evite riscul transferului asupra viitorului, a incertitudinilor prezentului, incertitudini ce pot greva patrimoniul si rezultatele unitatii patrimoniale.

Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii «nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinând cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior».

Aplicarea acestei conventii nu poate sa duca la crearea de rezerve ascunse sau la provizioane si amortizari exagerate.

Normele contabile românesti actualizate cer ca valoarea oricarui element patrimonial sa fie determinata pe baza principiului prudentei, avându-se în vedere urmatoarele aspecte:

- luarea în considerare numai a profiturilor recunoscute pâna la data încheierii exercitiului financiar;

- luarea în considerare a tuturor obligatiilor previzibile si a pierderilor potentiale care au luat nastere în cursul exercitiului financiar anterior, chiar daca asemenea obligatii sau pierderi apar între data încheierii exercitiului si data întocmirii situatiilor financiare;

- luarea în considerare a tuturor ajustarilor de valoare datorate deprecierilor, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere.

4. Independenta exercitiului este legata de sectionarea activitatii economice continue a unei unitati patrimoniale în exercitii contabile si fiscale.

Exercitiul contabil se suprapune cu anul calendaristic; începe la 1 ianuarie si se încheie la 31 decembrie, cu exceptia primului an de activitate, când acesta începe la data înfiintarii, respectiv înmatricularii, potrivit legii, la registrul comertului

Periodizarea vietii întreprinderii este artificiala, deoarece activitatea ei este continua, ea nu se opreste la sfârsitul exercitiului.

Independenta exercitiului presupune delimitarea în timp a veniturilor si cheltuielilor unei unitati patrimoniale, pe masura angajarii acestora, fara a se lua în considerare data platilor sau a încasarilor. Veniturile si cheltuielile influenteaza rezultatele la care se refera si nu ale exercitiului în care au loc platile si încasarile. Veniturile si cheltuielile care nu sunt aferente exercitiului respectiv, nu se trec asupra rezultatelor, ci se « stocheaza » în structura patrimoniului sub forma cheltuielilor constatate în avans, a veniturilor constatate în avans, sau sub alte denumiri.