Principii și Politici Contabile. Tratamente Contabile

Pentru organizarea corectă a contabilităţii la nivelul instituţiilor publice şi pentru evaluarea corectă a posturilor cuprinse în situaţiile financiare se va ţine seama de următoarele principii contabile:

- principiul continuităţii activităţii – presupune că instituţia publică îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de desfiinţare sau reducere semnificativă a activităţii. Dacă ordonatorii de credite au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative;

- principiul permanenţei metodelor – presupune utilizarea aceloraşi reguli sau norme privind evaluarea pe tot parcursul desfăşurării activităţii, astfel încât să se asigure comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile;

- principiul prudenţei – admite că evaluarea elementelor patrimoniale trebuie făcută pe o bază prudentă şi în special:

- trebuie să se ţină cont de toate angajamentele apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data depunerii acestuia;

- trebuie să se ţină cont de toate deprecierile;

- principiul contabilităţii pe bază de angajamente – se referă la faptul că tranzacţiile şi alte evenimente sunt recunoscute în contabilitate atunci când acestea se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul de numerar este încasat sau plătit. Situaţiile financiare întocmite în baza acestui principiu oferă informaţii nu numai despre tranzacţiile şi evenimentele trecute care au determinat încasări şi plăţi dar şi despre resursele viitoare, respectiv obligaţiile de plată viitoare. Acest principiu se bazează pe independenţa exerciţiului potrivit căruia toate veniturile şi toate cheltuielile se raportează la exerciţiul la care se referă, fără a se ţine seama de data încasării veniturilor, respectiv data plăţii cheltuielilor;

- principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii – presupune că fiecare poziţie din bilanţ este evaluată separat, pentru a stabili valoarea individuală a fiecărui element de activ şi de pasiv,

- principiul intangibilităţii – se referă la faptul că bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent (dacă ulterior datei depunerii situaţiilor financiares-au identificat erori de reflectare a elementelor patrimoniale, corecţiile se realizează în exerciţiul următor, fără să se afecteze datele din bilanţul de închidere);

- principiul necompensării – presupune că orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă, cu excepţia compensărilor între active şi datorii permise de reglementările legale;

- principiul comparabilităţii informaţiilor – consideră că elementele prezentate în situaţiile financiare se impun a fi întocmite în baza aceloraşi metode de evaluare, astfel încât să se asigure comparabilitatea în timp a informaţiilor;

- principiul materialităţii (pragului de semnificaţie) – consideră că orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare iar elementele cu valori nesemnificative dar care au aceeaşi natură sau au funcţii similare trebuie însumate şi prezentate într-o poziţie globală. Un element patrimonial este considerat semnificativ dacă omiterea sa ar influenţa în mod vădit decizia utilizatorilor situaţiilor financiare;

- principiul prevalenţei economicului asupra juridicului (realităţii asupra aparenţei) – consideră că informaţiile contabile prezentate în situaţiile financiare trebuie să fie credibile, să respecte realitatea economică a evenimentelor sau tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.

Abaterile de la principiile generale prezentate mai sus pot fi efectuate în cazuri excepţionale. Astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum şi motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra valorii activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a rezultatului patrimonial.