Probleme de bază - contabilitate

1.1. Definiţia contabilităţii financiare

Contabilitatea reprezintă un sistem informaţional care măsoară, stochează, prelucrează şi transmite informaţii despre o entitate identificabilă.

Forma organizatorică şi de funcţionare a întreprinderii se diferenţiază în raport de cultura contabilă adoptată. În acest sens, cele mai influente culturi contabile din lume sunt: europeană şi anglo-saxonă.

În raport de acestea se pot utiliza două concepte:

- monist

- dualist

Monist în cazul în care la nivel de întreprindere se organizează un singur circuit contabil : capital – aprovizionare – fabricaţie – vânzare – realizare, atât pentru operaţiile care privesc relaţiile sale cu terţii (funcţii externe) cât şi pe cele ale gestiunii interne (funcţii interne).

Dualist când se organizează conturile în aşa fel încât delimitează în circuite distincte pe cele care au ca obiect înregistrarea elementelor patrimoniale legate de schimburile şi relaţiile cu terţii, precum şi rezultatele financiare, şi într-un alt circuit conturile ce organizează producţia, costurile şi rentabilitatea produselor obţinute, lucrărilor executate, serviciilor prestate. Se formează astfel:

- circuitul contabilităţii financiare sau generale, şi

- circuitul contabilităţii interne de gestiune, sau analitică.

1.2 Obiectul contabilităţii financiare

Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor ce afectează patrimoniul, calcularea rezultatelor financiare şi întocmirea situaţiilor financiare pentru furnizarea de informaţii contabile.

1.3. Obiectul contabilităţii de gestiune:

evidenţa, calculul, analiza şi controlul costurilor şi rezultatelor analitice pe feluri de produse, lucrări, servicii, precum şi pe subdiviziuni organizatorice interne ale unităţii şi are ca scop principal controlul factorilor de producţie.

Organizarea şi funcţionarea contabilităţii de gestiune se bazează pe concepte şi principii pur interne.

Scopul contabilităţii de gestiune constă în a furniza informaţii contabile ce sunt destinate utilizării interne de către management.

1.4 Cadrul contabil general IASB. Definiţie

Cadrul general contabil este format din conceptele şi principiile teoretice care stau la baza întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare.

Cadrul general contabil IASB abordează obiectivele situaţiilor financiare, definirea, recunoaşterea şi evaluarea elementelor reprezentate în situaţiile financiare,caracteristicile calitative ale informaţiilor din situaţiile financiare care determină utilitatea lor; conceptele de capital şi menţinere a capitalului.

Normalizarea contabilităţii se identifica cu:

definirea de concepte, principii şi norme contabile bazate pe o terminologie precisă şi identică pentru toţi producătorii şi utilizatorii de informaţii contabile şi aplicarea lor în practică în vederea asigurării comparabilităţii în timp şi spaţiu, relevanţei şi credibilităţii informaţiilor contabile

1.5 Sfera de aplicare o constituie întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare care trebuie să ofere informaţii pentru a: hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiţie de capital;

evalua răspunderea sau gestionarea managerială;

evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi a oferi alte beneficii angajaţilor săi;

evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderii;

determina politicile de impozitare;

determina profitul şi dividendele ce se pot distribui;

elabora şi utiliza date statistice despre venitul naţional;

reglementa activitatea întreprinderilor.

I.6. Utilizatorii de informaţii financiare sunt:

Investitorii de capital consumă informaţii cu privire la performanţa capitalului investit pentru a decide dacă trebuie să vândă sau să cumpere.

Bancherii (creditorii financiari) sunt băncile şi alte instituţii similare interesate de lichiditatea şi solvabilitatea pe termen lung a întreprinderii, de capacitatea de a rambursa la termen creditele contractate împreună cu dobânzile aferente.

Furnizorii şi alţi creditori comerciali prezintă interes pentru informaţiile care dezvăluie lichiditatea pe termen scurt.

Clienţii au nevoie de informaţii care să evidenţieze continuitatea activităţii întreprinderii

Salariaţii (angajaţii) solicită informaţii care să dezvăluie stabilitatea locurilor de muncă, dar şi capacitatea

întreprinderii de a acorda salarii, precum şi despre gradul în care li se repartizează cota din profit

Managerii (conducerea întreprinderii) utilizează informaţiile furnizate de contabilitatea de gestiune pentru îndeplinirea funcţiilor: planificare, control, evaluare pentru întocmirea sistemului de bugete (vinarilor, producţiei, costurilor, aprovizionării, etc.)

Guvernul şi instituţiile sale consumă informaţiile necesare pentru fundamentarea deciziilor de alocare a resurselor bugetare, de formulare a politicilor fiscale şi de constituire a structurilor informaţionale macroeconomice.

Publicul este utilizator de informaţii în calitatea sa de potenţial investitor, furnizor, client sau angajat.

1.7 Obiectivul situaţiilor financiare

- Obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară a firmei, rezultatele şi modificările poziţiei financiare.

Poziţia financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le controlează, datoriile şi capitalul propriu, de lichiditatea şi solvabilitatea valorilor economice.

Ecuaţia fundamentală a poziţiei financiare este:

CAPITAL PROPRIU (ACTIV NET) = ACTIV – DATORII

Lichiditatea se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acelei perioade.

Solvabilitatea se referă la disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai lungă ce urmează să onoreze angajamentele financiare scadente.

Rezultatul este definit ca diferenţă între venituri şi cheltuieli conform relaţiei:

Rezultatul exerciţiului = Venituri – Cheltuieli

1.8 Caracteristici calitative ale situaţiilor financiare.

- Relevanţa. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, confruntând sau corelând evaluările lor ulterioare.

- Inteligibilitatea este dată de uşoara înţelegere de către utilizatori a situaţiilor financiare. În acest scop, se presupune că utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea activităţilor economice de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile.

- Credibilitatea. Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie credibilă. Informaţia are calitatea de a fi credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere în aceasta

- Comparabilitatea. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei întreprinderi în timp şi spaţiu pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele sale. Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate şi nu trebuie să devină un impediment în introducerea standardelor.