Programarea Calculatoarelor

Limbajul a fost elaborat în anii 70 de către Brian W. Kernighan si Dennis M. Ritchie de la Bell Laboratories, New Jersey, SUA pe baza dezvoltării limbajelor B şi BCPL.

Iniţial a fost destinat scrierii sistemului de operare UNIX, deoarece era necesar un nou limbaj pentru scrierea unui sistem de operare cât mai independent de platforma hardware aleasă.

Caracteristicile distinctive ale limbajului au fost definite de la inceput:

Portabilitate maximă

Structurare

Posibilitatea efectuarii si optimizării operaţiilor la nivelul maşinii:

lucrul cu o mare diversitate de periferice

interfaţa eficientă cu sistemul de operare

optimizarea operatiilor de prelucrare a datelor, cu păstrarea trasaturilor unui limbaj de nivel inalt

Limbajul C face parte din familia limbajelor de programare structurată. Datele pot fi organizate în colecţii de elemente de diferite tipuri. Programatorul are posibilitatea de a defini propriile tipuri, ceea ce facilitează o reprezentare adecvată a informaţiilor ce vor fi prelucrate.

Spre deosebire de Pascal, structura programelor este mai simplă şi mal uniformă. Aceasta în primul rând pentru că subrutinele sunt organizate în C sub o singură formă şi anume sub forma funcţiilor (în Pascal sunt accepate 2 forme: funcţii şi proceduri). în al doilea rând pentru câ funcţiile nu pot fi definite una în interiorul alteia. Un program este format din mai multe funcţii care efectuează activităţi clar definite şi care sunt bine delimitate de restul programului.

Unitatea de bază în cazul limbajului C este funcţia. Funcţiile, pot fi compuse din mai multe blocuri. Un bloc este o secvenţă de mai multe declaraţii, definiţii şi instrucţiuni care fixează durata de valabilitate a variabilelor şi a constantelor simbolice definite în interiorul său. Blocul posedă aceeaşi calitate ca şi funcţiile, de a proteja variabilele locale.

iniţial, limbajul a fost folosit pentru a substitui limbajul de asamblare în

aplicaţii complexe (sisteme de operare, compilatoare, baze de date, editoare de text, aplicaţii industriale, utilitare). În cazul sistemului de operare UNIX, 90% din cod este realizat în limbajul C. Limbajul permite atât facilităţi provenite de la folosirea sa în calitate de limbaj de nivel înalt, cât şi facilităţi specifice limbajelor de asamblare;

are un număr mic de cuvinte rezervate;

portabilitatea, remarcată chiar înainte de standardizare. Reamintim definiţia noţiunii de portabilitate ca fiind posibilitatea rulării programelor sub diferite compilatoare şi pe diferite sisteme de operare cu un număr de modificări nesemnificativ.

un set de instrucţiuni complet, care permite folosirea programării structurate;

din punct de vedere al tipurilor de date, limbajul permite utilizarea tipurilor de bază specifice oricărui limbaj structurat.

folosirea unui set puternic de operatori. Aceştia au posibilitatea de a lucra la nivel de bit, oferind facilităţi de nivel scăzut apropiate limbajului maşină şi facilităţi deosebite pentru optimizarea timpului de execuţie pentru operaţiile pe biţi, aritmetice şi logice.